Cunoscut în unele zone geografice din România şi sub denumirea de lubeniţă sau harbuz, pepenele verde are un gust plăcut, dulce şi răcoritor. Poate fi consumat crud, conservat sub formă de murătură, sau dulceaţă. Când vine vorba de beneficiile pentru sănătate, trebuie subliniat faptul că lubeniţa este un adevărat izvor de energie, luptă împotriva bolilor de inimă, este bogată în antioxidanţi, reduce riscul apariţiei cancerului, previne disfuncţionalităţile erectile şi reprezintă o sursă nesecată de vitamine şi minerale. Pepenele verde este foarte bogat în vitamina B, magneziu şi potasiu, toate acestea fiind “responsabile” pentru producerea energiei de către organism. Mai mult, având un conţinut extrem de bogat în apă, principala sa proprietate este aceea de hidratare.
Sursă de antioxidanţi
Lubeniţa reprezintă o sursă naturală a celor mai importanţi antioxidanţi, precum vitamina C şi A. De asemenea, acest fruct este bogat în betacaroten, toţi aceşti antioxidanţi având efecte evidente în reducerea riscului apariţiei cancerului de colon, astmului, afecţiunilor cardiace, osteoporozei, artritei reumatice sau a cancerului de prostată. Ultimele cercetări în domeniu au evidenţiat faptul că pepenele verde ajută la păstrarea unei vederi bune, mult mai uşor decât dacă aţi mânca doar morcovi. Foarte important de menţionat este faptul ca atât pepenele verde, cât şi cel galben conţin acid folic, unul dintre elementele esenţiale pentru dieta femeilor însărcinate. Acidul folic are ca principal rol hrănirea celulelor cu oxigen şi stimularea creşterii, precum şi un important aport la crearea globulelor albe şi roşii.
Pro şi contra
Profilul nutriţional al pepenelui verde arată cam aşa: 10% vitamina A, 25% vitamina C, 10% vitamina B6, 10% vitamina B1, 7% magneziu, 5% potasiu. Toate aceste cifre arată cu certitudine faptul că lubeniţa este unul dintre cele mai importante fructe din punct de vedere nutriţional – ceea ce este un atu cert.
Pepenele verde conţine mai mult de 90% apă. Deşi acest lucru reprezintă un mare avantaj pentru hidratarea organismului, trebuie menţionat că multe persoane se feresc de a consuma cantităţi mari din acest fruct deoarece le stimulează funcţiile aparatului digestiv, mult mai repede şi mai uşor, lucru nu tocmai plăcut în anumite situaţii.
Curiozităţi culinare pe glob
* Deşi în România nu s-a auzit de lubeniţă la grătar, aceasta a început să devină o specialitate în alte părţi, unde este cunoscută sub numele de friptură de lubeniţă;
* Coaja de lubeniţă este şi ea comestibilă şi uneori folosită ca legumă. În China o gătesc aburită şi prăjită sau, cel mai des, sub formă de murătură. Când este aburită şi prăjită, se decojeşte şi se scoate fructul, fiind apoi gătită cu ulei de măsline, usturoi, ardei iute, arpagic, zahăr şi rom. Murătura de coajă de lubeniţă este răspândită în Rusia, Ucraina şi România;
* Seminţele de lubeniţă sunt bogate în proteină şi grăsimi şi sunt mâncate de multe ori ca şi snack sau adăugate la alte feluri. În vestul Africii seminţele sunt presate pentru ulei şi sunt folosite des în supe;
* În SUA şi sudul Africii lubeniţa este consumată şi în combinaţie cu alcool. Reţeta constă într-o gaură făcută în pepene, pe unde se strecoară lichior. Pepenele se lasă apoi pentru ca lichiorul să pătrundă în miez, iar apoi se serveşte în mod normal.