Într-o formă sau alta, ele nu ar trebui să lipsească din nici o gospodărie bine pusă la punct.
Pătrunjelul, mărarul, ţelina şi leuşteanul se găsesc în stare proaspătă tot timpul verii, până toamna târziu. Un sfat foarte important legat de conservarea acestora, atunci când simţim apropierea timpului mai rece, are în vedere uscarea lor la umbră, pentru că astfel îşi vor păstra mult mai bine aroma şi culoarea. Tot legat de verdeţuri, mai e bine să ştiţi că:
- se păstrează în pungi de hârtie sau din pânză, sau în borcane cu capac, unde îşi vor menţine mai bine aroma;
- se pot păstra şi verzi, tocate mărunt, în pungi alimentare, ţinute la congelator, întotdeauna în cantităţi mici, cât pentru un fel sau două de mâncare;
- înainte de conservare, verdeţurile se spală în apă multă, se scutură de apă, se rup frunzuliţele veştejite, apoi se aşează în strat subţire pe o bucată de pânză, care să absoarbă umezeala;
- frunzele de pătrunjel şi oricare altă verdeaţă se adaugă numai la servire sau după ce s-a luat mâncarea de pe foc, altfel îşi pierd toate proprietăţile nutritive.
Formule de conservare pentru plantele aromate
- Tarhonul se conservă cu oţet de 9 grade şi o linguriţă de vârf cu sare cu care se amestecă bine într-un vas, după care se toarnă în borcan (la jumătate de kg de tarhon se folosesc 800 ml oţet), pentru că îşi va păstra mai bine aroma. Oţetul rămas după consumarea tarhonului se poate întrebuinţa pentru aromarea diferitelor ciorbe sau sosuri.
- Cimbrul este întrebuinţat atât în preparatele culinare, cât şi pentru condimentarea murăturilor. Cimbrul înflorit este mai aromat, dacă după ce i s-a tăiat rădăcina, se lasă la uscat timp de 2 zile la umbră. Apoi se pune într-o pungă de nailon sau într-un săculeţ din pânză şi se agaţă de un cui în cămară sau în alt loc ferit de soare.
