* Pentru francezi, gătitul este o artă * Bucătăria lor este caracterizată printr-o nemaipomenită diversitate, comparabilă cu bucătăria chinezească sau cu cea indiană *
Fiecare provincie a Franţei are o bucătărie distinctă: în nord-vestul Franţei se folosesc untul, crème fraiche (un tip de smântână specifică) şi merele; în Provençe (sud-est), uleiul de măsline, condimentele şi roşiile; în sud-vest grăsime de raţă, foie gras (pateu de ficat de gâscă) şi ciuperci porcini (cèpes); în nord-est se simte influenţa germană şi se folosesc slănina, cârnaţii, berea şi sauerkraut. Pe lângă aceste patru regiuni principale, scrie gustos.ro, există multe tipuri de bucătărie locală, cum ar fi Vallée de la Loire (Valea Loirei) faimoasă pentru felurile de mâncare delicate din peşte de apă proaspătă ca şi pentru vinurile albe, bucătăria din Basque, caracterizată prin roşii şi chili, sau bucătăria din Rousillon, asemănătoare cu cea Catalană.
Pe tot teritoriul, bucătăria franceză este caracterizată printr-un număr mare de tehnici, unele extrem de complicate, care servesc drept bază. Orice bucătar vă poate spune că mâncarea franţuzească nu tolerează “scurtături” în domeniu. Reţetele în sine rămân constante şi clasice, deoarece se bazează pe măiestria sosurilor şi aluaturilor. Bucătarii trebuie să acorde maximă atenţie celei mai simple preparări a unui fel, ceea ce se traduce prin ignorarea timpului acordat.
Tehnicile de bază au nevoie de măiestrie deosebită ca şi de o înţelegere intimă a ingredientelor. Maestrul bucătar (le chef) ştie nu numai din ce regiune vin cele mai fine boabe de mazăre tânără (petits pois), dar şi din ce oraş, şi acest lucru e valabil atât pentru asparagus, cât şi pentru conopidă. Multe mâncăruri sunt cunoscute datorită oraşului care le-a făcut faimoase, spre exemplu Pessac pentru căpşuni, mazărea din Saint-Germaine, untul din Isigny şi multe altele.
Cuisine nouvelle
S-a dezvoltat în 1970 ca o reacţie la bucătăria tradiţională. Este caracterizată printr-un timp de gătit mai scăzut, sosuri mult mai uşoare şi porţii mai mici, prezentate într-o manieră rafinată şi decorativă. Sunt incluse uneori şi tehnici din alte bucătării (în special Asia). O masă franţuzească poate începe cu un hors d’oeuvre fierbinte (sau pentru gustări, rece), urmat de supă, felul principal, salata, brânza şi în final desertul.
Francezii sunt ferm convinşi că există o băutură potrivită pentru fiecare fel de mâncare şi ocazie. Vinul se bea la masă, dar rar fără mâncare. Un aperitiv (o băutură alcoolica slabă, de exemplu Lillet) precedă masa şi un digestif (ceva mai puternic cum ar fi coniacul), poate urma. În Burgundia, Bordeaux, Provence şi Touraine, vinul se găseşte atât în felurile de mâncare cât şi în pahar. Şampania ca băutură nu acompaniază mâncarea cu graţie, şi asemănător, regiunea Champagne nu este recunoscută pentru bucătăria locală. O excepţie notabilă de la această regulă (sunt desigur şi altele) este Normandia care, cu ajutorul unor ingrediente fantastice cum ar fi untul, smântâna, brânza, merele şi bogăţiile marine a produs o bucătărie minunată, fără ajutorul vinului.
Rinichii, creierul, timusul şi pancreasul animalelor tinere, sosurile şi cârnaţii de sânge, piciorul de oaie, limba, intestinele şi peritoneul, fructele de mare sunt comune în gastronomia franceză, fiind pe picior de egalitate cu carnea de miel, vită, porc, pui şi vânat.
Tradiţional, Franţa este o cultură a consumului de vin, dar mai sunt şi alte băuturi spirtoase. Berea este populară în rândurile tineretului, în special. Alte băuturi includ pastis (lichior de anason, diluat cu apă rece din sud-est) sau cidru în nord-vest.
