Sparanghelul, în vogă

La noi in comert il gasim mai mult la conserva, decat proaspat si nici pretul lui nu este de ignorat. Insa parerea unanima este ca gustul celui proaspat nici macar nu se poate compara cu al celui conservat. Exista in varianta verde sau in varianta alba. Aceleasi pareri sustin ca cel verde este net superior la gust celui alb.

Denumirea stiintifica a lui este "Asparagus officinalis" si este un erbaceu cu plante perene, care creste in inaltime pana la 100-150 cm. Se gaseste si la noi in tara, in stare salbatica, in popor pastrandu-si denumirea de "umbra iepurelui".

Leguma insa este una rara si este folosita cu precedere in preparatele culinare, desi nu sunt de neglijat nici princiipiile sale farmaceutice.

Bogat in acid malic si acid citric, sparanghelul poate trata cu succes paradontoza si ajuta organismul in detoxifiere, prin efectul sau diuretic.

Ca pretentii de cultivare el are nevoie de un sol nisipos, bine drenat, cu un PH acid, mentinut constant la 6,5, bogat in turba sau resturi naturale.

Insa obtinerea primei recolte de sparanghel incepe de abia din al treilea an de la sadirea semintelor, deoarece de abia atunci lastarii sunt pregatiti pentru recoltare.

Se consuma numai tijele tinere, mai exact lastarii fragezi. Cei verzi se consuma fara curatare, insa cei albi sunt mai tari si este nevoie sa fie indepartata o parte din suprafata tijei.

Din punct de vedere nutritional, 100 grame de sparanghel contin:

-Glucide - 3,91 gr
-Zaharuri - 1,88 gr
-Proteine - 0,15 gr
-Vitamina B1 sau tiamina - 0,16 mg
-Vitamina B2 sau riboflavina - 0,17 mg
-Vitamina B3 sau niacina - 0,92 mg
-Vitamina B5 sau acid pantotenic - 0,29 mg
-Vitamina B6 - 0,093 mg
-Vitamina B9 - 4,5 mg
-Vitamina C - 5,6 mg
-Calciu - 24 mg
-Fier - 2,67 mg
-Magneziu - 11 mg
-Fosfor - 59 mg
-Potasiu - 400 mg
-Zinc - 0,14 mg
-Mangan - 0,15 mg

La ce trebuie sa te uiti cand cumperi sparanghel?

Sunt cateva aspecte de care e bine sa tii cont cand cumperi sparanghel: -tulpina sa fie tare, fara cute, iar varfurile sa nu fie ofilite, caci prind un gust amarui -se poate tine la frigider maxim 2 zile, asa ca nu cumpara decat daca vrei sa il si prepari atunci -cumpara sparanghel alb, daca il vrei mai suculent si mai dulce, si sparanghel verde, daca il vrei mai corocant si mai aromat -daca vrei sa il innabusesti, cumpara tije foarte subtiri; tijele mai groase trebuie fierte timp de 10 minute.

Ghid practic pentru consumul de lichide

Cantitatea de bautura necesara consumului zilnic pentru un adult sanatos este de 2-2.5 l. Bauturile, ca si proteinele, contribuie la asigurarea plasticitatii unor tesuturi moi intretinandu-le forma si consistenta.
Dar ce se intelege prin bauturi necesare pentru consum? Ele cuprind apa obisnuita, apa minerala, ceaiurile, siropurile, sucurile de fructe, sifonul, zeama de compot, mustul dulce. Desi laptele, supele, ciorbele si pepenii fac parte din alte grupe de alimente - si nu din grupa bauturilor (in compozitia lor predomina procentul de apa) - e bine sa se tina cont de ele la calcularea ratiei zilnice de lichide.
Daca se consuma prea putine bauturi, scade cantitatea de urina si in acelasi timp cresc depunerile de nisip sau calculi la rinichi; de asemenea, se reduce eliberarea de substante toxice din organism, apar tulburari de digestie. Pe de alta parte, abuzul de bauturi produce balonari, dilatarea stomacului, eliminarea de saruri minerale utile si de vitamine, oboseala rinichiului etc.
Este demn de retinut ca bauturile alcoolice nu au proprietati nutritive: consumate in cantitati moderate nu prezinta un pericol pentru organism. Consumate inainte de masa, chiar daca lasa impresia ca ar stimula pofta de mancare, produc iritatia mucoasei gastrice si predispun la aparitia unor boli de stomac.
Cafeaua si ceaiul consumate moderat stimuleaza unele functiuni ale organismului. Abuzul de cafea sau ceai provoaca intoxicatii cronice, manifestate prin palpitatii, tremuraturi ale degetelor de la maini, insomnie, alte tulburari ale sistemului nervos si ale aparatului cardio-vascular.
Bauturile trebuie consumate nici prea fierbinti, dar nici prea reci. Bauturile excesiv de fierbinti, ca si cele prea reci, provoaca iritatii ale organelor tubului digestiv. Cele prea fierbinti provoaca de asemenea alterarea smaltului dintilor si favorizeaza faringitele, laringitele, congestiile pulmonare.

Toamna, legumele dau viaţă unui număr impresionant de reţete de zacuscă

Zacusca este o mancare de legume foarte populara in tara noastra, insa si in alte tari invecinate sau din Balcani. Principalele ingrediente sunt vinetele coapte, gogosarii (sau ardei rosii) copti si ceapa. Exista si variante in care se adauga rosii, ciuperci, morcovi etc. Sunt numeroase variante de zacusca, in functie de ingredientele folosite. In plus, este un lucru stiut faptul ca fiecare gospodina are o reteta proprie, acest fel de mancare fiind suficient de versatil incat sa satisfaca toate gusturile.
Pregatirea zacuscai aproape ca face parte din traditiile romanesti. Gatita de obicei in cantitati mari, pentru a umple camara cu provizii pentru iarna, actiunea de a prepara zacusca era un adevarat prilej de adunare pentru membrii familiei. Zacusca se consuma in special intinsa pe paine iar condimentele cele mai folosite sunt piperul si dafinul.
Cuvantul zacusca este de origine slava (закуска, zakuska), la origine avand intelesul de "gustare" sau "aperitiv". Radacina slava a cuvantului (кус, kus) inseamna gustos, delicios sau a musca. Cateva dintre tipurile de zacusca, cu retete venite de la membrele Gustos.ro:

zacusca de vinete

zacusca de gogosari;

zacusca cu ciuperci: champignon, galbiori sau ghebe;

zacusca de dovlecei;

zacusca de conopida.

Lor li se adaugă multe alte reţete, de pe site-urile de profil:

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_fara_coacere_--r3931.html

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_de_peste_lipoveana_--r3930.html

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_bulgareasca_--r559.html

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_picanta_--r561.html

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_cu_masline_--r560.html

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_frantuzeasca_--r556.html

http://gastronomie.ele.ro/Zacusca_din_ardei_capia_--r509.html

http://retete.eva.ro/dulceturi-si-conserve/zacusca-de-fasole-articol-32330.html

http://www.retete-gustoase.ro/link.php?article_key=1005306137

http://www.retete-gustoase.ro/link.php?article_key=681097953

http://dulcecasa.blogspot.com/2009/09/zacusca-de-morcovi.html

http://www.gustos.ro/retete-culinare/zacusca-de-conopida.html

http://www.petitchef.ro/tags/retete/zacusca-telina

http://www.bucatareasa.ro/ro/zacusca-de-mere-cu-ardei-capia-r52.html

http://www.gustos.ro/retete-culinare/zacusca-cu-mere.html

http://www.bucatarul.ro/retete-_1111_1_-Zacusca-rapida/Zacusca-rapida.html

Voinţa face diferenţa, atunci când vine vorba de mâncare, între „a plăcea” şi „a dori”

Nevoia de hrană este esenţială pentru supravieţuire şi se situează la baza piramidei necesităţilor umane. La niveluri superioare se găsesc plăcerile mai rafinate, dar mai puţin stringente. Cercetătorii spun că de toate acestea sunt responsabile anumite circuite hedonice din creier.

Creierul decide gusturile

Atunci când mâncăm, luăm contact cu aromele prin intermediul mugurilor gustativi de pe limbă, dar şi prin intermediul nasului. Aproape instantaneu, informaţia este preluată de nervi şi transmisă la nivel cerebral. Creierul o prelucrează, anunţă tubul digestiv să producă enzimele necesare digestiei şi, în plus, ne face să simţim plăcere sau neplăcere faţă de gustul respectiv. Centrii specializaţi din sistemul limbic fac posibilă această senzaţie prin intermediul dopaminei, numită „molecula plăcerii". Iar zahărul, grăsimea şi sarea sunt alimentele care stimulează producerea celor mai mari cantităţi de dopamină!

Între «a plăcea» şi «a dori» 
Ajungem să consumăm mai des alimente ­care ne fac plăcere, chiar dacă ştim că unele dintre ele sunt mai puţin sănătoase. Acest lucru se întâmplă pentru că mâncarea, ca şi drogurile, provoacă dependenţă. Zonele responsabile de plăcere sunt conectate cu circuite cerebrale de recompensă.

Ele ne fac să ne dorim un anumit lucru şi să repetăm comportamentul care ne-a produs plăcerea. Aceste circuite sunt localizate în profunzimea creierului, mai jos de cortex, zona responsabilă de raţiune. Astfel se explică faptul că  unele persoane nu se pot opri din mâncat, deşi sunt conştiente că îşi fac rău.

În plus, studiile arată că persoanele care suferă de obezitate au în creier mai puţini receptori pentru dopamină decât indivizii slabi, şi de aceea ei mănâncă mai mult pentru a atinge aceeaşi senzaţie. În timp, intră într-un cerc vicios şi au nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari de hrană pentru a compensa acest deficit, acumulând, implicit, kilograme.

Îngrăşarea, contracarată prin voinţă

Potrivit specialiştilor, predispoziţia spre îngrăşare poate fi controlată prin voinţă şi prin obiceiuri sănătoase. Faptul că numărul cazurilor de obezitate a explodat doar în ultimii 20 de ani se explică prin accesibilitatea şi prin abundenţa mâncării, indiferent de sezon, dar şi prin alimentele tot mai procesate, mai artificiale.

De exemplu, produsele de tip fast-food sunt îmbibate, lubrifiate cu grăsime, ceea ce ne provoacă plăcere, dar ne ajută şi să le mestecăm mai uşor, deci să le consumăm mai repede. În acest fel, creierul nu are timp să realizeze că s-a săturat, iar noi vom mânca mai mult pentru a simţi saţietate. 

Preferinţele culinare se pot schimba

Uneori, supraexpunerea la un anumit stimul (de exemplu, consumul unei cantităţi exagerate dintr-un aliment care ne place) este urmată de o scădere a plăcerii pe care ne-o produce acel aliment. Dimpotrivă, gustul amar, perceput cel mai adesea ca fiind neplăcut, poate deveni plăcut sub influenţa experienţelor culturale. În acest fel, ajungem să ne placă gustul cafelei, al berii sau al ciocolatei negre.

Foamea ne face să tânjim după alimente hipercalorice

Stomacul eliberează un hormon numit grelină atunci când se goleşte. Sub influenţa sa, creierul ne transmite senzaţia de foame şi ­nevoia de a procura hrană. Cercetătorii de la Colegiul Imperial din Londra au observat că grelina ne face să tânjim după alimente mai bogate în calorii. În plus, ea acţionează asupra circuitelor cerebrale de recompensă şi favorizează depunerea de grăsime la nivelul abdomenului. (www.adevarul.ro)

Secretele preparării peştelui şi câteva reţete de-ale pescarilor

Preparatele culinare din peste au mare cautare in gastronomia romana si nu numai. Proverbul spune: nici o masa fara peste. Pestele este o sursa de vitamine si minerale şi poate fi pregatit la gratar, prajit, la cuptor etc. Important este, se mentioneaza pe http://clubulpescarilor.webs.com, ca in orice reteta folosim pestele, el sa fie proaspat, bine spalat si eviscerat. Pestele este recomandat in multe regimuri alimentare, deoarece contine putin colesterol si asigura o digestie usoara. Cei ce doresc un regim de viata cat mai echilibrat trebuie sa creasca aportul de carne din peste.

Pestele proaspat se recunoaste dupa ochii bulbucati, branhiile de un rosu viu si carnea tare. Se curata de solzi de la coada spre cap. Pestii care nu au solzi, cum este somnul, se freaca cu sare pâna se albeste pielea; linul se scufunda în apa clocotita, dupa care se rad solzii. Daca pestele se va pregati a doua zi, nu trebuie tinut in apa, caci se strica. Dupa ce i s-au scos maruntaiele, se sterge pana devine uscat, se sareaza si se lasa învelit la gheata.

§ Pentru a afla daca pestele este proaspat, se pune intr-un lighean cu apa. Pestele proaspat cade la fund. Pestele proaspat, de curind pescuit, are solzii netezi, luciosi si strins lipiti de corp, ochii bulbucati si limpezi, branhiile de culoare rosie aprinsa, iar burta nu este umflata;

§ Pestele pierde mirosul de mâl daca este spalat intr-o saramura tare, rece, sau cu o ora inainte de a se pune la fiert se tine in apa cu otet (2 linguri de otet la 1 litru de apa).

Pestele prajit este deosebit de gustos daca se tine 5-10 minute in lapte, apoi se da prin faina si se prajeste in ulei foarte incins;

§ Pentru ca pestele sa nu se farâmiteze la prajit, se recomanda sa se sareze cu 10-15 minute inainte de a-l praji ;

§ Pentru ca pestele sau carnea sa se rumeneasca bine, inainte de a se pune la prajit, trebuie zvântate cu un servet.

Salată orientală de peşte marinat

INGREDIENTE: 1 kg cartofi; 500 g ceapa; 4 oua; 200 g peste marinat; 100 g maioneza; 2-3 castraveti in otet; 80 g masline; 2-3 linguri de otet; sare; piper.

PREPARARE

1. Cartofii fierti in coaja se curata si se taie rondele sau cubulete dupa care se lasa la racit.

2. Ceapa se taie solzisori, iar castravetii cubulete, dupa care muraturile se scurg de zeama.

3. Se amesteca toate intr-un vas impreuna cu pestele marinat, maslinele si ouale fierte tari si taiate rondele.

4. Se adauga dupa gust sare, piper, otet si maioneza, amestecandu-se bine.

Chifteluţe cu peşte

INGREDIENTE: 300-400 g carne de peste; 1 cartof; 1 morcov; 3 catei de usturoi; 1 lingura bulion; 1 ou; 2-3 linguri pesmet; patrunjel, marar; sare, vegeta, piper, boia dulce.

PREPARARE:

Carnea de peste se trece prin masina de tocat. Morcovul si cartoful se dau pe razatoare si se scurg bine de zeama. Se pun intr-un bol si se adauga: usturoiul pisat, patrunjelul si mararul tocate marunt bulionul, oul, sare, piperul, o lingurita boia dulce (pentru culoare) si pesmetul. Se amesteca bine. Daca este nevoie se mai adauga pesmet. Se formeaza chiftelutele si se prajesc in ulei incins sau se coc in cuptor.

Se pot servi calde sau reci.

Zacuscă cu peşte proaspăt

INGREDIENTE: 10 kg de file de peste (merluciu, pangasius); 3 kg de ceapa; 1 l si jumatate de ulei; 400 ml de otet; 1 l de bulion; foi de dafin; sare si piper dupa gust.

Zacusca cu peste este o adevarata delicatesa, care merita incercata macar o data. Cu siguranta va fi cel mai apreciat aperitiv pe parcursul iernii.

Spala bine fileul de peste si aseaza-l pe fundul unei cratite, toarna peste el otetul, apoi apa rece cat sa acopere tot pestele. Lasa-l sa fiarba 10-15 minute la foc iute, pana sa opareste, apoi da focul la minim si lasa-l sa firaba inabusit inca o ora. Cand s-a scurs timpul de fierbere, trage cratita de pe foc si lasa pestele sa se raceasca, apoi, dupa ce e complet racit (il poti da chiar la frigider), il strecori de apa si otet si il treci prin masina de tocat.

Curata ceapa si taie-o marunt, apoi pune-o la calit in ulei icins, pana devie translucida. E momentul sa pui peste ceapa pestele, apoi bulionul, o cescuta de apa rece, sare si piper dupa gust si foile e dafin. Lasi zacusca sa fiarba aproximativ o jumatate de ora, la foc mic, amestecand in continuu, pana cand compozitia capata consistenta.

Indeparteaza frunzele de dafin si toarna zacusca fierbinte in borcane pe care il prealabil le-ai sterilizat in cuptor si cunt inca fierbinti. Fixeaza borcanele pe triunghi de cutite, toarna zacusca de peste si sigileaza borcanele. Da borcanele la cuptor, la foc mic, 45 de minute, apoi stinge focul si lasa borcanele la racit in cuptor pana adoua zi, cand le poti depozita in camara.