Voinţa face diferenţa, atunci când vine vorba de mâncare, între „a plăcea” şi „a dori”

Nevoia de hrană este esenţială pentru supravieţuire şi se situează la baza piramidei necesităţilor umane. La niveluri superioare se găsesc plăcerile mai rafinate, dar mai puţin stringente. Cercetătorii spun că de toate acestea sunt responsabile anumite circuite hedonice din creier.

Creierul decide gusturile

Atunci când mâncăm, luăm contact cu aromele prin intermediul mugurilor gustativi de pe limbă, dar şi prin intermediul nasului. Aproape instantaneu, informaţia este preluată de nervi şi transmisă la nivel cerebral. Creierul o prelucrează, anunţă tubul digestiv să producă enzimele necesare digestiei şi, în plus, ne face să simţim plăcere sau neplăcere faţă de gustul respectiv. Centrii specializaţi din sistemul limbic fac posibilă această senzaţie prin intermediul dopaminei, numită „molecula plăcerii". Iar zahărul, grăsimea şi sarea sunt alimentele care stimulează producerea celor mai mari cantităţi de dopamină!

Între «a plăcea» şi «a dori» 
Ajungem să consumăm mai des alimente ­care ne fac plăcere, chiar dacă ştim că unele dintre ele sunt mai puţin sănătoase. Acest lucru se întâmplă pentru că mâncarea, ca şi drogurile, provoacă dependenţă. Zonele responsabile de plăcere sunt conectate cu circuite cerebrale de recompensă.

Ele ne fac să ne dorim un anumit lucru şi să repetăm comportamentul care ne-a produs plăcerea. Aceste circuite sunt localizate în profunzimea creierului, mai jos de cortex, zona responsabilă de raţiune. Astfel se explică faptul că  unele persoane nu se pot opri din mâncat, deşi sunt conştiente că îşi fac rău.

În plus, studiile arată că persoanele care suferă de obezitate au în creier mai puţini receptori pentru dopamină decât indivizii slabi, şi de aceea ei mănâncă mai mult pentru a atinge aceeaşi senzaţie. În timp, intră într-un cerc vicios şi au nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari de hrană pentru a compensa acest deficit, acumulând, implicit, kilograme.

Îngrăşarea, contracarată prin voinţă

Potrivit specialiştilor, predispoziţia spre îngrăşare poate fi controlată prin voinţă şi prin obiceiuri sănătoase. Faptul că numărul cazurilor de obezitate a explodat doar în ultimii 20 de ani se explică prin accesibilitatea şi prin abundenţa mâncării, indiferent de sezon, dar şi prin alimentele tot mai procesate, mai artificiale.

De exemplu, produsele de tip fast-food sunt îmbibate, lubrifiate cu grăsime, ceea ce ne provoacă plăcere, dar ne ajută şi să le mestecăm mai uşor, deci să le consumăm mai repede. În acest fel, creierul nu are timp să realizeze că s-a săturat, iar noi vom mânca mai mult pentru a simţi saţietate. 

Preferinţele culinare se pot schimba

Uneori, supraexpunerea la un anumit stimul (de exemplu, consumul unei cantităţi exagerate dintr-un aliment care ne place) este urmată de o scădere a plăcerii pe care ne-o produce acel aliment. Dimpotrivă, gustul amar, perceput cel mai adesea ca fiind neplăcut, poate deveni plăcut sub influenţa experienţelor culturale. În acest fel, ajungem să ne placă gustul cafelei, al berii sau al ciocolatei negre.

Foamea ne face să tânjim după alimente hipercalorice

Stomacul eliberează un hormon numit grelină atunci când se goleşte. Sub influenţa sa, creierul ne transmite senzaţia de foame şi ­nevoia de a procura hrană. Cercetătorii de la Colegiul Imperial din Londra au observat că grelina ne face să tânjim după alimente mai bogate în calorii. În plus, ea acţionează asupra circuitelor cerebrale de recompensă şi favorizează depunerea de grăsime la nivelul abdomenului. (www.adevarul.ro)