Sarmale de post

Preparatele culinare nelipsite pe masa de Sărbători au alternative de-a dreptul delicioase pentru cei ce ţin Post.

În genere, în sarmale se pune carne tocată (de porc dar şi de vită, oaie, pasăre sau chiar peşte), amestecată cu orez şi cu alte ingrediente. Sarmalele se învelesc în foi de varză (proaspătă sau acră) sau de viţă, ştevie, podbal, spanac ori -  în unele zone - hrean. Se servesc de obicei cu mămăligă şi smântână, ultima putând fi înlocuită cu iaurt sau, mai ales în Ardeal, cu lapte covăsit (iaurt preparat în casă).

Demn de reţinut e că se pot face sarmale şi de post, înlocuind carnea din umplutură cu ciuperci, soia, legume tocate, păsat de porumb, sau chiar bucăţele de pâine. Sarmalele cu păsat sunt "de post" dar pot fi şi "de frupt" dacă li se adaugă la împachetat câte o felie de costiţă sau jambon afumat, în mijlocul umpluturii.

Gurmanzii, ce sunt deja cu gândul spre finalul Postului, cred că sarmalele sunt mai gustoase dacă se fierb într-un ceaun din fontă, la foc domol şi dacă la fundul ceaunului şi printre sarmale se pun bucăţi de şorici afumat sau chiar un ciolan de porc afumat, multe frunze de cimbru şi mărar. În unele sate din Munţii Apuseni, ţăranii pun printre sarmale, bucăţi de călbaj, un fel da caltaboş făcut cu bucăţi de carne amestecate în umplutura tradiţională şi bine afumat. Se consideră că dacă se consumă după ce "stau" 2-3 zile, sarmalele vor avea o savoare deosebită.

Sarmale de post

Ingrediente pentru 12 porţii
1 varză murată, 6 linguri ulei, 1 lingură de bulion de roşii, 4-5 cepe, 1 ceaşcă de orez, 1-2 legături de pătrunjel, 1-2 legături de mărar, sare şi piper după gust

Mod de preparare
1. Se curăţă ceapa, se spală şi se taie mărunt;
2. Se căleşte puţin ceapa tăiată în ulei, până se înmoaie, după care se ia de pe foc şi se amestecă cu orez, verdeaţă tocată, sare şi piper;
3. Se taie foile de varză, se pune umplutura în foaia de varză, în cantitate potrivită şi se împătureşte bine, pentru a nu se desface în timpul fiertului;
4. Se pune ulei într-o cratiţă, se aşează un strat de varză, după care se pun sarmalele una lângă alta, în straturi; se acoperă cu un strat de varză tocată, se adaugă bulionul şi apa;
5. Se pune să fiarbă la foc mic mai întâi pe aragaz până fierbe orezul, apoi se mai adaugă ulei şi se bagă cratiţa la cuptor unde se lasă aproximativ o oră.

Pentru mai mult gust putem adăuga acestor sarmale de post stafide sau ciuperci tocate ori morcov ras. Foile de varză murată se pot înlocui cu foi de varză dulce, frunze de vită sau frunze de ştevie.

Sarmale cu dovleac

Ingrediente pentru 12 porţii
500 g pulpă de dovleac, 3 cepe, 300 g orez, 100 g seminţe de dovleac, 50 g stafide,
1 cană cu apă, 1 varză albă, 50 g unt, 300 g roşii, 4 linguri cu ulei, 1 pahar cu vin alb,
200 g smântână, cimbru, mărar verde, sare şi piper după gust

Mod de preparare
1. Se curăţă ceapa, se spală şi se taie mărunt, se pune într-o tigaie cu ulei încins;
2. Pulpa de dovleac se dă pe răzătoarea cu găuri mari, se pune peste ceapa din tigaie şi se călesc împreună;
3. După 8-10 minute, se adaugă orezul, seminţele de dovleac zdrobite şi apoi stafidele, se amestecă 3 minute, după care se toarnă o cană cu apă;
4. Se lasă pe foc până scade lichidul, se adaugă sare şi piper, după gust; compoziţia se lasă la răcit;
5. Varza (crudă) se opăreşte şi se desfac frunze mari. Pe frunzele de varză se aşează compoziţia de dovleac cu orez. Se rulează foaia de varză şi se pun sarmalele la prăjit într-o tigaie cu unt încins, 5-7 minute;
6. În acest timp, într-o tavă, se pregăteşte sosul pentru sarmale;
7. Se toacă mărunt varza rămasă şi se taie cuburi jumătate din roşii; se adaugă atât varza, cât şi roşiile în tava încinsă cu puţin ulei. Se călesc 3 minute, se toarnă peste ele un pahar cu vin alb, se adaugă cimbru şi mărar tocat;
8. În acest sos se pun sarmalele prăjite şi se bagă tava în cuptor 45 de minute. Sarmalele se servesc împreună cu sosul din tavă şi, eventual, 2-3 linguri cu smântână.

Sarmale cu orez şi stafide

Ingrediente pentru 8 porţii

foi de varză murată, 6 linguri ulei, o lingură de bulion de roşii, 4-5 cepe, o ceaşcă de orez, 1-2 legături de pătrunjel, 1-2 legături de mărar, 200 grame de stafide, sare, piper
Mod de preparare

1. Curăţaţi ceapa, spalaţi-o şi tăiaţi-o mărunt. Puneţi ulei şi o lingură - două de apă într-o cratiţă şi lăsaţi amestecul să ajungă la fiert. Adăugaţi ceapa tăiată şi lăsaţi-o până se înmoaie, după care puneţi orezul. Mai adăugaţi apă şi lăsaţi totul să fiarbă înăbuşit;

2. Când orezul este fiert, adăugaţi verdeaţa, stafidele, sare, piper după gust şi amestecaţi bine;

3. Umpleţi foile de varză şi formaţi sarmale. Sunt bune mai mari;

4. Puneţi ulei într-o cratiţă, aşezaţi un strat de varză, după care puneţi sarmalele una lângă alta, în straturi. Acoperiţi-le cu varză tocată, adăugaţi bulion amestecat cu apă cât să le acoperiţi. Daţi la cuptor o oră, până se rumenesc.

Sarmale de post cu ciuperci

Ingrediente pentru 12 porţii

3 verze murate, 200 g orez, 50 g pastă de tomate, 400 g ciuperci, 4 cepe, 100 ml ulei, 3 morcovi, mărar verde, mărar uscat, boabe de piper negru

Mod de preparare

1. Ceapa se toacă peştişori şi se căleşte în uleiul încins;

2. Se adaugă ciupercile tăiate, morcovul ras şi apoi orezul;

3. După câteva minute se adaugă pasta de tomate, sare după gust, mărar verde tocat mărunt şi se mai lasă până ce toată compoziţia are un aspect uniform;

4. Varza se spală, se aleg foile şi se umplu cu compoziţia de mai sus. În cratiţă se pun beţişoare de mărar uscat şi varza tocată, un strat. Se pun apoi sarmalele în formă de floare, rânduri. Deasupra rândurilor se pun foi de varză. Se adaugă apă cât să acopere şi se pun la fiert. Se lasă să fiarbă, iar spre final se adaugă câteva boabe de piper negru.

Sarmale de post în sos de ardei dulce

Un pahar de orez rotund, 2 pahare de morcov ras prin răzătoare, 3-4 pahare de ceapă tăiată cuburi, 2 pahare de varză rasă prin răzătoare, 80 ml de ulei, 2-3 linguri mari de pastă de roşii concentrată, o linguriţă de zahăr şi 2 linguri de apă pentru dizolvarea pastei de roşii, o legătură de mărar proaspăt sau uscat ori puţin leuştean, sare, curry, piper negru măcinat, frunze de dafin, o varză pentru frunze, ardei dulci pentru umplutură

Mod de preparare

1. Ceapa se taie şi se prăjeşte cu mult ulei, până se înmoaie bine; se adaugă morcovul dat prin răzătoare şi se mai prăjeşte cu ceapă încă vreo 4-5 minute;

2. Între timp se dizolvă pasta concentrată de tomate cu apă şi puţin zahăr şi se adaugă la prăjit;

3. Se dă prin răzătoare varza, care se adaugă în umplutură în stare proaspătă;

4. Toată prăjeala se toarnă peste orezul spălat bine într-un bol, se adaugă condimentele şi mărarul tăiat mărunt, sarea şi se amestecă foarte bine. Uleiul trebuie să se vadă din umplutură;
5. Se învelesc sărmăluţele în frunzele de varză şi se aranjează în ceaun. Între sarmale adăugaţi câte o frunză de dafin. Se toarnă apa ca să acopere cu două degete mai sus decât sarmalele. Apa se sărează puţin şi, dacă vreţi să iasă sărmăluţele cu gust acrişor, dizolvaţi un pic de sare de lămâie şi adăugaţi-o în apa care vor fierbe sarmalele. După o oră de fiert se adaugă sosul din ardei şi se fierb încă 30 minute.
Prepararea sosului din ardei roşii dulci

1. Se dau prin maşina de tocat ardeii curăţaţi de seminţe şi spălaţi bine;

2. În tigaie se prăjeşte ceapa tăiată cubuleţe şi se adaugă ardeii daţi prin răzătoare; se înăbuşesc circa 4-5 minute, apoi se adaugă puţin zahăr şi sare.

Sărmăluţe cu porumb

Ingrediente pentru 6 porţii

frunze de varză (20 buc), 180 g orez, 2 morcovi, 2 cepe mai mici, boia de ardei dulce,

3-4 linguri de pastă de tomate, puţin ulei, cimbru, 1 cutie boabe de porumb

Mod de preparare

1. Se căleşte ceapa tocată cu morcovul ras, apoi se pune boiaua de ardei, cimbru, pasta de roşii şi orezul; se lasă puţin să se călească (3-4 minute), apoi se pun boabele de porumb;

2. Se împachetează sărmăluţele;

3. Se pun în vas de yena şi apoi la cuptor cu o cană de apă, cât să le acopere cât de cât; se poate pune câte o feliuţă de roşie pe fiecare sărmăluţă sau pastă de tomate.

Soia, mai bogată în proteine decât carnea

Preparatele din soia, gătite cu mult usturoi, ajută la scăderea rapidă a colesterolului de pe pereţii vaselor de sânge.

Uşor digerabilă, soia este energizantă, are efect regenerator pentru celule şi reglează tranzitul intestinal. Deoarece conţine mai puţine calorii decât carnea, este foarte indicată în caz de obezitate, hipertensiune arterială sau boli cardiace.
Are o mulţime de proprietăţi nutritive, este mai ieftină decât carnea şi mult mai sănătoasă decât orice alte produse alimentare. În plus, o puteţi găti în multe feluri.

Conţine de două ori mai multe proteine decât carnea, tot atâta lecitină cât gălbenuşul de ou, cazeină cât orice produs lactat şi este bogată în vitamine, fibre alimentare, săruri minerale, uleiuri vegetale, glucide, celuloză, răşini etc.

Iar dacă mai adăugaţi şi faptul că este destul de ieftină sau că o puteţi cumpăra într-o multitudine de forme (la supermagazine se găsesc pungi cu soia texturată sau cu granule de soia, semipreparate de soia şi chiar brânză de soia), vă puteţi convinge că aveţi de-a face cu un aliment foarte valoros.

Secrete utile

Pentru a avea un gust plăcut, scrie avantaje.ro, soia trebuie condimentată mai mult decât carnea. De asemenea, la fripturi sau chifteluţe, folosiţi mai mult usturoi decât în mod obişnuit. Dacă mâncarea cu soia se răceşte, nu mai este la fel de fragedă şi gustoasă, de aceea este preferabil să gătiţi doar cantitatea care se consumă la o singură masă.

Atenţie:
Soia nu trebuie consumată zilnic, deoarece este un aliment cu o mare valoare nutritivă, iar consumul în exces al acesteia poate avea efecte contrare celor dorite.

Sfaturi pentru un prânz sănătos la birou

Un număr mare de persoane care lucrează la birou, din lipsă de timp sau din comoditate, aleg să mănânce în faţa calculatorului.

Specialiştii atrag atenţia că acest obicei ne pune în pericol sănătatea, atât din punct de vedere nutriţional, cât şi din punct de vedere al igienei. Biroul nu a fost creat pentru a fi un loc unde se mănâncă.

Dezavantajele prânzului în faţa calculatorului sunt:
1. Excese alimentare. Având în vedere că nu vă concentraţi asupra alimentelor, ci mai mult asupra îndatoririlor de la birou (trimiteţi mail-uri sau răspundeţi la telefon în timp ce mâncaţi), nu veţi observa nici ce sau cât mâncaţi;
2. Renunţaţi la o pauză binemeritată. Dacă rămâneţi la birou şi în timpul mesei de prânz, înseamnă o oră în plus în faţa calculatorului.
3. Atenţie la bacterii! Dacă intervine ceva în timpul mesei şi trebuie să lăsaţi mâncarea să aştepte o oră, două, aceasta se poate altera. De asemenea, biroul nu este chiar cel mai curat loc pentru a mânca. Potrivit dr. Charles Gerba, profesor de microbiologie la Universitatea din Arizona "biroul, ca număr de bacterii, este de 400 de ori mai murdar decât toaleta. Acest fapt este posibil pentru că oamenii mănâncă în acest loc, însă nu îl şi curăţă. Telefonul este cel mai murdar, urmat de mouse şi computer".
Cum puteţi mânca sănătos la birou

În cazul în care nu puteţi părăsi biroul nici chiar pentru pauza de masă, iată câteva sfaturi care vă pot fi de ajutor:
1. Pregătiţi-vă prânzul acasă, unde aveţi posibilitatea să gătiţi sănătos şi să alegeţi ingredientele. Optaţi pentru salate şi evitaţi să cumpăraţi hrană gata preparată pentru ca de obicei aceste produse sunt bogate în grăsimi, calorii şi sărace în nutrienţi;

2. Nu renunţaţi la grăsimi şi carbohidraţi. Grăsimile sănătoase (găsite în nuci şi cereale) vă vor da energia necesară pentru a face faţă unei zile de muncă;
3. Nu uitaţi că orice masă este importantă. Dacă programul propriu începe la o oră foarte matinală şi nu aveţi timp să luaţi micul dejun acasă, luaţi un iaurt semidegresat şi o banană pentru a le consuma la birou. Micul dejun nu trebuie să lipsească în nicio zi, indiferent de program.

Cura de primăvară, cu salate şi suc de măcriş

 

* Pentru a despovăra organismul de toxine şi pentru a-i reda tinereţea nu există leacuri mai bune decît plantele culese primăvara *

O parte din aceste plante, cum ar fi păpădia sau urzica, sunt cunoscute; altele – măcrişul iepurelui, untişorul sau părăluţele – sunt mai puţin ştiute. Măcrişul iepurelui este o plantă care creşte în pădurile umbroase, mai ales de molid, brad şi fag. Este deseori confundată cu trifoiul, numai că are frunzele mai mici şi un gust acrişor foarte plăcut. Este utilizată ca reconfortant şi stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante şi remineralizante. Frunzele de măcriş se pot consuma ca atare, proaspăt culese sau se folosesc sub formă de salată, cu puţin ulei şi zarzavat tocat mărunt, ca adaos în salatele de legume, în aperitive, ca zarzavat şi înăcritor în ciorbe. Iarna, conservate în miere, se utilizează ca vitaminizant şi tonic aperitiv.

Sucul de măcriş are numeroase virtuţi curative

* Pentru a obţine suc de măcriş, se ia un pumn de frunze proaspăt culese, se spală şi se pun într-un mojar din porţelan; se adaugă 50 ml apă, se pisează bine, apoi se filtrează. Lichidul obţinut se bea pe stomacul gol sau se foloseşte în aplicaţii externe. Sucul de măcriş este indicat în avitaminoză, câte 50-100 ml, zilnic, băut pe stomacul gol, înainte de masă;

* În astenia de primăvară şi stări de inapetenţă, sucul de măcriş băut zilnic şi consumul de salată au un efect înviorător deosebit. Creşterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicări a organismului şi a unei îmbunătăţiri a digestiei. Principiile active din măcriş stimulează producţia de sucuri gastrice;

* Pentru bolile hepatice cronice, ca drenor hepatic de excepţie, se bea în fiecare dimineaţă o combinaţie de suc de măcriş (50 ml) şi suc de păpădie (50 ml, preparat din părţi aeriene şi rădăcini proaspete);

* În cazurile de cancer şi scleroză în plăci, sucul de măcriş are un efect puternic, deoarece dinamizează digestia, favorizează eliminarea substanţelor reziduale, măreşte apetitul şi elimină temporar stările de vomă. Cu puţin timp înainte de masă, se beau 50 ml suc proaspăt. Se combină foarte bine cu regimul Oshawa (cu cereale integrale). Pentru tratamentul extern al cancerului de piele, sucul se prepară cu infuzie de tătăneasă în loc de apă. Se pun comprese pe plăgi, de 4-5 ori pe zi;

* Febra scade dacă se beau câteva înghiţituri de suc sau se mestecă frunze de măcriş. Când febra este foarte ridicată, se recomandă pulbere din coajă de salcie (o linguriţă); se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu 50 ml suc de măcriş;

* Pentru combaterea inflamaţiilor gurii şi gingiilor, se clăteşte gura cu suc de măcriş, de 4-5 ori pe zi, prima oară dimineaţa, înainte de periajul dinţilor. După clătire, sucul (care este bine să fie ceva mai concentrat) se ţine câteva minute în gură;

* Doza optimă de frunze proaspete de măcriş care poate fi consumată zilnic este de 50-80 g pentru un adult, 25-40 g pentru copii mai mari de 12 ani şi 12-20 g pentru copii cu vîrste între 4-12 ani. În doze mai mari de 100 g/zi, măcrişul produce lipsă de calciu, ameţeală, leziuni renale. Se intervine cu spălături gastrice, purgative, apoi se administrează calciu. Măcrişul este contraindicat celor cu litiază renală (mai ales cu oxalaţi), boli de plămâni grave, astm, sensibilitate gastrică şi artrită.

Salata din frunze de măcriş consumată înainte de masă are darul de a accelera digestia. Se face o cură cu salată vreme de o săptămână.

“Slow Food”: mâncare sănătoasă versus fast food

* În urmă cu 20 de ani se năştea un principiu denumit slow food, care se dorea un altfel de stil de viaţă, alt stil de a mânca şi o replică pozitivă la fast-food *
Conform sitului care promovează ideea de sloow-food, principiul fundamental este promovarea alimentelor tradiţionale, a reţetelor culinare locale, a surselor de hrană apropiate şi lupta împotriva celor câteva feluri de mâncare unice, care se găsesc în restaurantele de tip fast-food. Cei care au îmbrăţişat şi au devenit fani ai stilului slow, sunt cei care au renunţat la chifla din fast-food în favoarea tocăniţei şi a ciorbei, a mâncărurilor gătite încet, acasă, cu legume şi carne adevărată, fără aditivi, care are mereu alt gust (în funcţie de gustul ingredientelor), şi altă aromă (în funcţie de ierburile aromate).
Slow food pledează pentru prăjiturile de casă în locul batoanelor de ciocolată, pentru plăcinte adevărate în locul prăjiturelelor din comerţ. Şi “războiul” durează de 20 de ani, fără ca slow-food să fi înregistrat, din păcate, victorii majore. Slow Food este un organism eco-gastronomic non-profit, care promovează hrana gustoasă, produsă cu respect faţă de mediul înconjurător şi faţă de sănătatea oamenilor. Fondată acum 20 de ani, prin redactarea unui manifest gastronomic al mâncărurilor gustoase, semnat la Paris, mişcarea are acum 100.000 de membri, în 150 de ţări, printre aceştia fiind bucătari celebri, membri ai comunităţilor academice şi foarte mulţi tineri.
”Legile” slow-food

Susţinătorii ideii au un codex, respectiv şapte legi care îşi propun să ne transforme din  oameni potenţial obezi în unii cu siluete agreabile;
1. Accesul la alimente sănătoase, bune şi corecte din punct de vedere al preţului;
2. Susţinerea biodiversităţii în agricultură şi menţinerea soiurilor într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, fără modificări genetice;
3. Accesul la hrană al tuturor oamenilor;
4. Susţinerea tradiţiilor şi a principiilor alimentare ale fiecărei regiuni şi culturi, considerându-se că tradiţiile gastronomice fac parte din cultură;
5. O agricultură inteligentă, adecvată nevoilor colectivităţii umane căreia îi este destinată;
6. Respect faţă de mediu;
7. O piaţă de desfacere echilibrată, corectă şi onestă.

La împlinirea a 20 de ani de când a fost lansat conceptul “slow food”, au fost organizate peste 800 de evenimente gastronomice, în întreaga lume.