* Pentru a despovăra organismul de toxine şi pentru a-i reda tinereţea nu există leacuri mai bune decît plantele culese primăvara *
O parte din aceste plante, cum ar fi păpădia sau urzica, sunt cunoscute; altele – măcrişul iepurelui, untişorul sau părăluţele – sunt mai puţin ştiute. Măcrişul iepurelui este o plantă care creşte în pădurile umbroase, mai ales de molid, brad şi fag. Este deseori confundată cu trifoiul, numai că are frunzele mai mici şi un gust acrişor foarte plăcut. Este utilizată ca reconfortant şi stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante şi remineralizante. Frunzele de măcriş se pot consuma ca atare, proaspăt culese sau se folosesc sub formă de salată, cu puţin ulei şi zarzavat tocat mărunt, ca adaos în salatele de legume, în aperitive, ca zarzavat şi înăcritor în ciorbe. Iarna, conservate în miere, se utilizează ca vitaminizant şi tonic aperitiv.
Sucul de măcriş are numeroase virtuţi curative
* Pentru a obţine suc de măcriş, se ia un pumn de frunze proaspăt culese, se spală şi se pun într-un mojar din porţelan; se adaugă 50 ml apă, se pisează bine, apoi se filtrează. Lichidul obţinut se bea pe stomacul gol sau se foloseşte în aplicaţii externe. Sucul de măcriş este indicat în avitaminoză, câte 50-100 ml, zilnic, băut pe stomacul gol, înainte de masă;
* În astenia de primăvară şi stări de inapetenţă, sucul de măcriş băut zilnic şi consumul de salată au un efect înviorător deosebit. Creşterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicări a organismului şi a unei îmbunătăţiri a digestiei. Principiile active din măcriş stimulează producţia de sucuri gastrice;
* Pentru bolile hepatice cronice, ca drenor hepatic de excepţie, se bea în fiecare dimineaţă o combinaţie de suc de măcriş (50 ml) şi suc de păpădie (50 ml, preparat din părţi aeriene şi rădăcini proaspete);
* În cazurile de cancer şi scleroză în plăci, sucul de măcriş are un efect puternic, deoarece dinamizează digestia, favorizează eliminarea substanţelor reziduale, măreşte apetitul şi elimină temporar stările de vomă. Cu puţin timp înainte de masă, se beau 50 ml suc proaspăt. Se combină foarte bine cu regimul Oshawa (cu cereale integrale). Pentru tratamentul extern al cancerului de piele, sucul se prepară cu infuzie de tătăneasă în loc de apă. Se pun comprese pe plăgi, de 4-5 ori pe zi;
* Febra scade dacă se beau câteva înghiţituri de suc sau se mestecă frunze de măcriş. Când febra este foarte ridicată, se recomandă pulbere din coajă de salcie (o linguriţă); se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu 50 ml suc de măcriş;
* Pentru combaterea inflamaţiilor gurii şi gingiilor, se clăteşte gura cu suc de măcriş, de 4-5 ori pe zi, prima oară dimineaţa, înainte de periajul dinţilor. După clătire, sucul (care este bine să fie ceva mai concentrat) se ţine câteva minute în gură;
* Doza optimă de frunze proaspete de măcriş care poate fi consumată zilnic este de 50-80 g pentru un adult, 25-40 g pentru copii mai mari de 12 ani şi 12-20 g pentru copii cu vîrste între 4-12 ani. În doze mai mari de 100 g/zi, măcrişul produce lipsă de calciu, ameţeală, leziuni renale. Se intervine cu spălături gastrice, purgative, apoi se administrează calciu. Măcrişul este contraindicat celor cu litiază renală (mai ales cu oxalaţi), boli de plămâni grave, astm, sensibilitate gastrică şi artrită.
Salata din frunze de măcriş consumată înainte de masă are darul de a accelera digestia. Se face o cură cu salată vreme de o săptămână.
