* În urmă cu 20 de ani se năştea un principiu denumit slow food, care se dorea un altfel de stil de viaţă, alt stil de a mânca şi o replică pozitivă la fast-food *
Conform sitului care promovează ideea de sloow-food, principiul fundamental este promovarea alimentelor tradiţionale, a reţetelor culinare locale, a surselor de hrană apropiate şi lupta împotriva celor câteva feluri de mâncare unice, care se găsesc în restaurantele de tip fast-food. Cei care au îmbrăţişat şi au devenit fani ai stilului slow, sunt cei care au renunţat la chifla din fast-food în favoarea tocăniţei şi a ciorbei, a mâncărurilor gătite încet, acasă, cu legume şi carne adevărată, fără aditivi, care are mereu alt gust (în funcţie de gustul ingredientelor), şi altă aromă (în funcţie de ierburile aromate).
Slow food pledează pentru prăjiturile de casă în locul batoanelor de ciocolată, pentru plăcinte adevărate în locul prăjiturelelor din comerţ. Şi “războiul” durează de 20 de ani, fără ca slow-food să fi înregistrat, din păcate, victorii majore. Slow Food este un organism eco-gastronomic non-profit, care promovează hrana gustoasă, produsă cu respect faţă de mediul înconjurător şi faţă de sănătatea oamenilor. Fondată acum 20 de ani, prin redactarea unui manifest gastronomic al mâncărurilor gustoase, semnat la Paris, mişcarea are acum 100.000 de membri, în 150 de ţări, printre aceştia fiind bucătari celebri, membri ai comunităţilor academice şi foarte mulţi tineri.
”Legile” slow-food
Conform sitului care promovează ideea de sloow-food, principiul fundamental este promovarea alimentelor tradiţionale, a reţetelor culinare locale, a surselor de hrană apropiate şi lupta împotriva celor câteva feluri de mâncare unice, care se găsesc în restaurantele de tip fast-food. Cei care au îmbrăţişat şi au devenit fani ai stilului slow, sunt cei care au renunţat la chifla din fast-food în favoarea tocăniţei şi a ciorbei, a mâncărurilor gătite încet, acasă, cu legume şi carne adevărată, fără aditivi, care are mereu alt gust (în funcţie de gustul ingredientelor), şi altă aromă (în funcţie de ierburile aromate).
Slow food pledează pentru prăjiturile de casă în locul batoanelor de ciocolată, pentru plăcinte adevărate în locul prăjiturelelor din comerţ. Şi “războiul” durează de 20 de ani, fără ca slow-food să fi înregistrat, din păcate, victorii majore. Slow Food este un organism eco-gastronomic non-profit, care promovează hrana gustoasă, produsă cu respect faţă de mediul înconjurător şi faţă de sănătatea oamenilor. Fondată acum 20 de ani, prin redactarea unui manifest gastronomic al mâncărurilor gustoase, semnat la Paris, mişcarea are acum 100.000 de membri, în 150 de ţări, printre aceştia fiind bucătari celebri, membri ai comunităţilor academice şi foarte mulţi tineri.
”Legile” slow-food
Susţinătorii ideii au un codex, respectiv şapte legi care îşi propun să ne transforme din oameni potenţial obezi în unii cu siluete agreabile;
1. Accesul la alimente sănătoase, bune şi corecte din punct de vedere al preţului;
2. Susţinerea biodiversităţii în agricultură şi menţinerea soiurilor într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, fără modificări genetice;
3. Accesul la hrană al tuturor oamenilor;
4. Susţinerea tradiţiilor şi a principiilor alimentare ale fiecărei regiuni şi culturi, considerându-se că tradiţiile gastronomice fac parte din cultură;
5. O agricultură inteligentă, adecvată nevoilor colectivităţii umane căreia îi este destinată;
6. Respect faţă de mediu;
7. O piaţă de desfacere echilibrată, corectă şi onestă.
La împlinirea a 20 de ani de când a fost lansat conceptul “slow food”, au fost organizate peste 800 de evenimente gastronomice, în întreaga lume. 1. Accesul la alimente sănătoase, bune şi corecte din punct de vedere al preţului;
2. Susţinerea biodiversităţii în agricultură şi menţinerea soiurilor într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, fără modificări genetice;
3. Accesul la hrană al tuturor oamenilor;
4. Susţinerea tradiţiilor şi a principiilor alimentare ale fiecărei regiuni şi culturi, considerându-se că tradiţiile gastronomice fac parte din cultură;
5. O agricultură inteligentă, adecvată nevoilor colectivităţii umane căreia îi este destinată;
6. Respect faţă de mediu;
7. O piaţă de desfacere echilibrată, corectă şi onestă.
