Miezul de nucă este un ingredient care, deşi ocolit în bucătăriile multor gospodine, din cauza aportului caloric ridicat, este extrem de benefic sănătăţii.
Nuca este un ingredient excelent atât pentru prăjituri, cozonaci, pâine, biscuiţi, ciocolată sau îngheţată, dar şi pentru mâncăruri rafinate. Fie că folosiţi miez de nucă întreg, zdrobit sau măcinat, proaspăt sau prăjit, acesta conferă o aromă specială preparatelor culinare.
În plus, nucile sunt foarte bogate în acizi graşi omega-3 şi contribuie la scăderea colesterolului. De asemenea, un consum moderat de miez de nucă reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare.Site-ul whfoods.com vorbeşte pe larg despre efectele pozitive pe care o dietă în care nucile sunt prezente le poate avea asupra organismului nostru: nucile contribuie la îmbunătăţirea memoriei şi a capacităţii de concentrare, dar şi la întărirea sistemului imunitar.Consumul de nuci este recomandat persoanelor care suferă de astm (datorită proprietăţilor lor anti-inflamatorii), reumatism, dar şi de anumite afecţiuni ale pielii, cum ar fi eczemele şi psoriazisul.
Mai mult decât atât, nuca este o sursă importantă de fibre, proteine, grăsimi, antioxidanţi, minerale şi vitamine, constituind o gustare excelentă. Având în vedere faptul că sunt foarte calorice, nu se recomandă ca nucile să fie consumate în cantităţi mari şi nici ca supliment la regimul alimentar zilnic. În schimb, pot înlocui cu succes alimente bogate în grăsimi saturate, cum ar fi carnea şi brânza.
Dacă toate cele menţionate nu v-au convins să introduceţi nucile în alimentaţia zilnică, vă oferim câteva reţete delicioase, sănătoase şi uşor de preparat, în care “ingredientul – vedetă” este miezul de nucă. Poftă bună!
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Trucuri pentru clătite perfecte
* Cui nu-i plac clătitele? Pufoase, delicioase. Însă nu oricine ştie că prepararea unor clătite perfecte cere la rândul ei perfecţiune *
Ghidul unei clătite "ca la carte" presupune, obligatoriu:
1. Alegerea celor mai bune ingrediente
- Dacă puteţi, alegeţi întotdeauna ouă de casă. Colorează mai frumos, sunt mai hrănitoare iar clătitele ies mai pufoase, datorită albuşului mai consistent;
- Dacă vreţi clătite ceva mai slabe caloric, puteţi folosi lapte semi-degresat, însă în niciun caz complet degresat, căci veţi pierde tocmai consistenţa pufoasă a clătitelor;
- Spuneţi nu uleiului de măsline şi folosiţi, în schimb, uleiul vegetal. Uleiul de măsline împrumută clătitelor din gust, la temperaturi ridicate. Iar dacă vreţi umplutură dulce pentru ele, veţi strica tot;
- Folosiţi ce este mai simplu, adică făină albă, fără agenţi de îngroşare încorporaţi. Clătitele clasice nu trebuie să crească. Se schimbă situaţia dacă vreţi clătite americane;
2. Amestecul este o artă
- Nu faceţi greşeala să puneţi întâi ouălele şi laptele şi peste ele să presăraţi făina în ploaie. Puneţi întâi făina, faceţi în mijloc o adâncitură şi acolo turnaţi ouălele, făina şi uleiul. Amestecaţi-le dinspre centru înspre mijlocul castronului, încet, până se omogenizează;
3. Lăsaţi-le timp de odihnă
- Nu vă repeziţi să faceţi clatitele la un minut după ce aţi terminat să amestecaţi ingredientele. Oferiţi 30 de minute amidonului din făină, să se umfle;
4. Nu irosiţi uleiul la prăjit
- O tigaie bună nu are nevoie de ulei să băltească pentru nişte clătite reuşite. Încingeţi bine tigaia şi apoi, cu ajutorul unui prosop de hârtie îmbibat în ulei, ungeţi uşor tigaia. Atât;
- Nu puneţi aluatul cât tigaia este deasupra focului, findcă se va coagula imediat şi nu veţi putea întinde uniform amestecul pentru clătită. Abia după ce aţi aranjat amestecul, puneţi din nou tigaia pe foc;
5. Nu le stricaţi consistenţa prin umplere
- Aţi luat clătita de pe foc şi aţi pus-o pe un platou. Nu vă repeziţi să o umpleţi. Este crocantă şi se rupe imediat, lăsând la o parte faptul că vă va frige degetele. Faceţi mai bine o serie de 10 clătite, ţineţi-le acoperite cu un capac şi apoi apucaţi-vă să le umpleţi;
6. Renunţaţi la umpluturile clasice
- V-aţi obişnuit doar cu clasicele clătite cu dulceaţă sau cu brânză? Rupeţi monotonia. Ele se mai pot umple şi cu:
-ceapă, brânză şi bacon - se prăjesc toate acestea până devin aurii, se pune amestecul pe clătită şi se completează cu brânză cheddar rasă;
-fructe tropicale şi ghimbir - fructe tropicale proaspete, tocate mărunt, amestecate cu sirop de ghimbir şi iaurt grecesc;
-banane, caramel şi îngheţată de vanilie - amestecaţi un shake de banană, lapte condensat şi frişcă cu caramel şi îngheţată şi apoi umpleţi clătitele.
Şapte motive să consumaţi varză murată
* La mijloc de iarnă, majoritatea avem acasă un butoiaş cu varză murată, pe care o consumăm alături de fripturi sau legume *
Cei mai mulţi o facem doar în virtutea obişnuinţei, fără să ştim care sunt beneficiile acestei legume murate. Deşi noi poate o consumăm doar la sarmale şi fripturi, bunicii noştri cunoşteau beneficiile nutriţionale şi medicale ale acesteia şi o mâncau cu poftă în orice ocazie. Câteva dintre calităţile verzei murate vă sunt enumerate în rândurile următoare:
- Este delicioasă! Dacă este pusă după o reţetă bună, varza murată are un gust perfect şi poate fi mâncată alături de preparate din carne, de cartofi la cuptor sau orice alte bunătăţi;
- Combate anemia! Varza murată conţine: vitamine din complexul B, magneziu, acid folic, potasiu, fier şi iod;
- Slăbeşte! Este unul dintre puţinele alimente ce are calorii "negative": cu cât mănânci mai multă varză, cu atât slăbiţi mai mult. În plus, reglează digestia şi ajută la detoxifierea organismului;
- Are efect pozitiv asupra tensiunii arteriale. Consumul constant de varză murată stabilizează şi tratează oscilaţiile de tensiune arterială;
- Vă menţine tineri! Varza murată este singurul aliment care conţine vitamina B12 în stare pură, care protejează sistemul nervos şi vă menţine tineri şi în formă;
- Întăreşte sistemul imunitar! Varza murată este mai bogată în vitamina C decât varza în stare proaspată, oferă protecţie antioxidantă şi ajută la întărirea sistemului imunitar. Acum, în perioada gripei, este cu atât mai recomandat consumul de varză murată!;
- Creşte apetitul sexual! Varza murată este un aliment afrodiziac pentru bărbaţi, iar consumul de 5 ori pe săptămână a acesteia creşte apetitul şi prelungeşte erecţia.
Carnea de pui, ideală pentru un gătit rapid, gustos si cu minim de calorii
* Se poate găti în sute de variante şi întotdeauna iese gustoasă, datorită faptului că este o carne dulce şi uşoară pentru stomac *
La o analiză mai amănunţită, observăm următoarele:
- Carnea de pui, crudă, fără piele, are aproximativ 120 calorii/100 grame;
- Pielea este cea mai calorică parte din carnea de pui, însă şi cea mai gustoasă, după părerea multora;
- Varianta cea mai sănătoasă şi mai puţin calorică o reprezintă pieptul de pui la grătar, fără nici un pic de grăsime;
- Puiul afumat este destul de caloric, din cauză că înainte de a se lăsa la fum, carnea de pui se unge cu grăsime.
Atenţie la calitate
O problemă rămâne în continuare: calitatea cărnii de pui. Ce era înainte, acum 15 ani, şi ce este acum. Cercetătorii nutriţionişti au ajuns la concluzia că puiul de azi este mult mai gras decât puiul crescut la ţară, în curţile bunicilor, de acum 15 ani. Puiul de acum conţine o cantitate cel puţin dublă de lipide faţă de cea de proteine, iar grăsimea bună, Omega 3, a scăzut îngrijorător. Totul din cauza condiţiilor în care puii "de cumpărat" cresc. Cât priveşte „partea plină a paharului”, nu trebuie ignorat faptul că e vorba de un gen de carne care ameliorează vizibil edemele, stopează urinarea frecventă şi este cunoscută ca remediu împotriva anorexiei.
Modalităţi de preparare
Cum gătim carnea de pui? Fiartă, prăjită, înnăbuşită?
-Pieptul de pui este cea mai "seacă" parte a puiului. Merge foarte bine pe grătar, alături de o salată suculentă de legume, sau alături de un sos;
-Pulpele de pui sunt destul de calorice, faţă de piept, aşa că este de preferat îndepărtarea pielii şi gătirea lor prin înnăbuşire, în loc de prăjire. Dacă se vrea totuşi pieliţa, se recomandă ca după prăjire să se lase 10 minute pe un şervet absorbant, pentru îndepărtarea surplusului de ulei;
-Aripioarele de pui nu conţin foarte multă carne, în schimb sunt "pline" de piele, aşa că din start reprezintă una din cele mai calorice zone ale puiului. Preferatele tuturor sunt aripioarele gătite pane, de regulă picante, simple sau cu sos.
Mici secrete pentru reuşite culinare
* Chiar dacă aveţi ceva experienţă în bucătărie sau sunteţi la începuturi, din grabă ori din prea multă iniţiativă şi fantezie culinară, se poate întâmpla să daţi rateuri *
Dacă v-aţi găsit vreodată în una din ipostazele: maioneză tăiată, friptură arsă, cremă de tort prea moale, aluat necrescut, sosuri cu arome nedorite, prea multă sare, pete pe vasele cu care gătiţi, mâncare prea grasă, ciorbă fără gust, gelatină care nu se încheagă, atunci veţi fi interesată de sfaturile de mai jos, evidenţiate de ele.ro:
- Dacă o supă sau o friptură este prea sărată, se adaugă cartofi cruzi tăiaţi. Se scot după ce se fierb pentru că aceştia au absorbit deja sarea;
- Dacă o supă sau o friptură este prea dulce, se adaugă sare. Dacă un fel principal este prea dulce, se adaugă o linguriţă de oţet din vin;
- Un ou proaspăt se va cufunda în apă, unul vechi va pluti;
- Un albuş de ou este mai uşor de bătut la temperatura camerei. De aceea oul se scoate din frigider cu aproximativ 1/2 de oră înainte de folosire;
- Pentru o omletă uşoară, pufoasă, se adaugă puţină apă în timp ce se bat ouăle;
- Adăugaţi oţet sau sare în apă când fierbeţi ouăle. Oţetul şi sarea ajută ca ouăle să rămână întregi;
- Pentru a evita "plânsul cepei", curăţaţi-o sub apă rece sau îngheţaţi-o înainte de tăiere;
- Când gătiţi morcovi, mazăre, sfeclă sau porumb, adăugaţi puţin zahăr în apă pentru a menţine aromele;
- Soarele nu coace roşiile, căldura da. Depozitaţi roşiile cu codiţa în jos şi vor rămâne proaspete mai mult timp;
- Feliile de carne nu se prind dacă puneţi o feliuţă de slănină pe fundul tigăii;
- Pentru a înmuia zahărul întărit în bucăţi, pur şi simplu se adaugă o felie de pâine în pachet şi se închide punga cât mai bine. În câteva ore zahărul va fi din nou moale;
- Grăsimile din supe şi fripturi se înlătură lăsând cuburi de gheaţă în oală. Grăsimea se va lipi de cuburi pe măsură ce se amestecă. Cuburile se vor scoate înainte de a se topi;
- Pentru un orez pufos, alb, se adaugă o linguriţă de suc de lămâie la un litru de apă. Pentru a-i adăuga aromă în plus şi valoare nutritivă mai mare, orezul se fierbe în lichidul păstrat de la fierberea vegetalelor;
- Gelatinele nu se usucă dacă sunt îngheţate;
- Dacă friptura este uşor arsă, laptele îi va lua gustul de ars imediat;
- Peştele se dezgheaţă cel mai bine în lapte. Laptele preia gustul de la congelare şi-i dă peştelui o aromă proaspătă;
- Pentru a absorbi grăsimea în exces din supă, puneţi în timp ce fierbe supa deasupra o foaie de salată verde şi scoateţi-o după ce s-a înmuiat. Dacă nu a absorbit suficientă grăsime, repetaţi procedura;
- Puneţi puţină sare în tigaie înainte de a pune la fript carnea şi grăsimea rămâne acolo, nu va mai sări pe pereţi sau pe mâini;
- Când fierbeţi paste sau orez, ungeţi marginea vasului pe interior cu unt, ca să nu dea lichidul pe afară la fierbere;
- Dacă aţi afumat mâncarea, se goleşte repede conţinutul într-un vas curat, fără să folosiţi ustensile. Pur şi simplu se răstoarnă vasul afumat peste cel curat, iar mâncarea deja prinsă sau cu miros de fum va rămâne în vechiul vas;
- Mirosul de varză sau conopidă nu se va mai răspândi în întreaga casă dacă în vasul în care fierbe puneţi o bucată de pâine, într-un săculeţ de tifon;
- Peştele prăjit va fi foarte gustos dacă înainte de a-l da prin făină şi a-l prăji îl ţinem 5-10 minute în lapte;
- Carnea de friptură, unsă cu un strat subţire de muştar, are gust mai bun, condimentele păstrându-şi aroma intactă;
- Când pregătiţi carne nu puneţi niciodată sare la început, pentru că se întăreşte carnea;
- La fripturi se foloseşte vin alb demisec la carnea albă şi vin roşu sec la carnea roşie; le va da un plus de gust;
- În oala de fiert sub presiune evitaţi să pregătiţi compoturi de fructe, de mere în special, pentru că spuma care se formează poate bloca spaţiul de comunicare al vasului cu exteriorul şi valva de siguranţă se poate bloca. Din acelaşi motiv, când fierbeţi orez sau legume uscate, lăsaţi focul foarte mic;
- Maioneza devine mai spumoasă dacă atunci când este gata se pune o lingură de apă rece;
- Când orezul fiert pentru rizotto este aproape gata, se adaugă un pahar cu lapte. Preparatul îşi va îmbogăţi conţinutul şi va fi mai uşor de digerat;
- În salata de morcovi cruzi se pune o lingură de ulei de măsline sau de floarea-soarelui. În acest fel, vitamina A din morcovi va fi mai uşor de asimilat. Evitaţi să puneţi zeamă de lămâie, deoarece aceasta distruge vitamina A, atât de valoroasă;
- Cartofii fierţi în coajă, în special cei copţi la cuptor, pot deveni deosebit de gustoşi dacă se taie în jumătăţi pe lung cât sunt încă fierbinţi şi pe fiecare bucată se pune câte-o jumătate linguriţă de unt şi jumătate linguriţă pastă de roşii;
- Înainte de a da la cuptor o prăjitură în care aţi folosit mere rase, ungeţi-o cu un amestec făcut din puţin unt, scorţişoară şi zahăr. Gustul deosebit de bun va fi evident.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



