marți, 8 noiembrie 2011

Extravaganţe culinare pe glob


* Alimentaţia unui popor ţine de cultura sa, motiv pentru fiecare ţară are curiozităţile sale culinare *
„Insectele sunt o sursă minunată şi delicioasă de proteine de bună calitate”, afirma Bruno Comby în cartea „Delicioasele... insecte”, apărută acum mai bine de 20 de ani, considerată şi astăzi de referinţă pentru consumatorii de insecte din toată lumea (entomofagi), pentru că prezintă o serie de reţete de gătit insecte tradiţionale, dar şi originale.
Experţii ONU, citaţi de www.csid.ro, au afirmat că printre cele mai populare insecte consumate de oameni se numără gândacii, albinele, greierii şi moliile, foarte nutritive, din moment ce oferă la fel de multe proteine ca şi carnea sau peştele. În formă uscată, insectele conţin de două ori mai multe proteine decât carnea crudă şi au aceeaşi valoare nutriţională cu cea a unui preparat la grătar. Odată stabilite calităţile, merită să aflăm şi în ce ţări sunt în vogă meniurile asezonate cu insecte:
* Thailanda este ţara unde anumite specii de insecte sunt considerate delicatese. Spre exemplu, în nordul tarii, fermierii cultivă viermi de bambus şi greieri pe care îi vând, apoi, comercianţilor locali;
* Dacă ajungeţi pe malurile Amazonului, nu rataţi „tocăniţa” de veveriţă, asezonată cu gândaci uscaţi şi pisaţi. Pentru comunităţi izolate, precum Hatawary-Bana (care locuiesc pe insulele Amazonului), o anume specie de păianjen este crescută pentru a fi consumată cu prilejul unor ocazii speciale;
* În Africa se degustă omizi uscate. Cele mai căutate sunt masonja, care măsoară în jur de zece centimetri. Pentru a creşte calitatea gustativă, înainte de a fi consumate li se scoate conţinutul intestinal;
* Bucătăria italiană prezintă o delicatesă rară din Sardinia denumită Casu Marzu, brânză de oaie infestată cu larve de Piophila. Larvele se consumă vii. Pentru cei care preferă gustul dulce-sărat, există şi deserturi apetisante: furnici cu ciocolată şi acadele cu scorpion;
* În Mexic se găteşte Escamoles, o mâncare preparată din ouă de furnici negre gigante Liometopum. Se spune că sunt foarte gustoase;
* În Japonia se degustă hipermierea. Diferenţa dintre aceasta şi mierea noastră obişnuită constă în faptul că albina-regină este captivă în interiorul borcanului. Mierea are un concentrat mai mare de energie.
Mâncăruri excentrice
* Apetitul crescut al asiaticilor pentru câini şi pisici este binecunoscut. Dacă ajungeţi în Asia şi vreţi să gustaţi din felul de mâncare numit „Tigrul şi Dragonul” din Guangdong, să ştiţi că veţi mânca de fapt carne de pisică şi de şarpe. În China şi Filipine, câinele este mâncat doar la „mare nevoie”, dacă este foamete;
* Noi preferăm ouăle prăjite sau fierte. În schimb, în China şi în Thailanda, scrie www.gds.ro, gurmanzii adoră aşa-numitele „ouă de 100 de ani“, o reţetă cel puţin ciudată, care constă în acoperirea ouălor de raţă cu var, cenuşă, ceai şi sare. După 100 de zile, se scot şi se spală. În toată această perioadă, amestecul de var a acţionat, iar oul devine negru. Conţinutul său este tare şi uscat. Albuşul este cenuşiu, iar gălbenuşul este mai degrabă verzui;
* În Filipine se găteşte Balut, o delicatesă rară, numai pentru cunoscători, renumită pentru proprietăţile sale afrodiziace. Balut se prepară din ouă de raţă ţinute la incubator până când fetusul se dezvoltă complet. Ouăle cu fetuşi de raţă vii se fierb în apă clocotită;
* Peste tot în lume sunt recuperate şi gătite aproape toate organele unui animal. În Irak există Pacha, cap de oaie care se găteşte intact. Dacă aveţi ocazia să mâncaţi Pacha, încercaţi ochii, se spune că sunt nişte delicatese. China ne rezervă numeroase surprize culinare: urechi de porc însângerate, limbă şi picioare de raţă, cap de meduze. În Indonezia, se mănâncă degetele de la picioarele maimuţelor.
* În Norvegia avem Lutefisk sau Lutefish, care se prepară din peşte păstrat mai multe zile în soluţie de sodă de potasiu (leşie) până când se dizolvă complet. Nici Surströmming, o specialitate suedeză, nu ne lasă indiferenţi. Heringul baltic pescuit primăvara este lăsat la fermentat timp de câteva luni în saramură, apoi pus în cutii de conserve.
Delicatese atipice
Ingredientele cunoscute folosite în combinaţii atipice dau rezultate de cele mai multe ori uimitoare:
* În Veneţia puteţi servi o îngheţată de trandafir, servită cu petale adevărate de trandafir;
* În Scoţia, batoanele de ciocolată se răcesc, se dau printr-un amestec de lapte cu făină şi ouă, ca pentru şniţele şi apoi se prăjesc timp de 10 minute;
* În Japonia, se găsesc acadele sărate cu prune în două mărimi. Cele mici au gust de prună şi sunt acoperite cu un strat de sare care ţi se topeşte în gură. Cele mari nu au acest strat, dar au în interior bucăţele de prună uscată şi un lichid sărat;
* În Asia există bomboane incredibil de acre. Acestea au un strat generos de substanţă acră şi sunt denumite "super-lemon".
Mâncărurile olandeze, în combinaţii neobişnuite
Olandezii se avântă la asocieri inedite între gusturile dulce, sărat şi amar, motiv pentru care trebuie să fiţi pregătit pentru orice când mergeţi în “Ţara lalelelor”. Printre preferinţele lor culinare figurează:
* Kroket, nelipsit din meniul fast-food-urilor internaţionale din Olanda.
Este un preparat din carne tocată prăjită, sub formă de baghetă umplută cu un sos special. Se serveşte într-o chiflă lungă, cu muştar şi salată, cu garnitură de cartofi flamanzi;
* Oliebol sau "bila de ulei" este o bilă de aluat prăjit care se serveşte cu mult zahăr pudră. Cele cu stafide sunt mai bune decât cele simple. O alta variantă sunt Berlin balls (oliebol cu umplutură de budincă);
* Broodje gezond sau "pâinea sănătoasă" este de fapt o chiflă umplută cu şuncă, ouă, salată, brânză şi roşii, disponibilă cu adaosuri de condimente, de preferinţă iuţi;
* Aşa-zisele "bomboane cu gust de ficat" pe care le primiţi cadou când vă vine un olandez în vizită sunt un simbol al Olandei şi sunt făcute din lemn dulce în diverse concentraţii, căruia i se adaugă sare şi zahăr în proporţii variabile. Sunt greu de suportat de către straini, cele mai apropiate de ideea noastră de bomboane fiind cele cu formă de stup de albine (honingdrop). 
Băuturi cu animăluţe
Dacă aţi băut tequila, a venit momentul să încercaţi ceva mai tare: Baby Mice Wine. Aşa cum îi spune şi numele, această băutură tradiţională coreeană, dar care se consumă şi în China, foloseşte ca ingrediente vin şi pui abia născuţi de şoareci. Se spune că această băutură minunată întăreşte şi tonifiază organismul. Eschimoşii, scrie
www.gds.ro, preferă Seagull Wine, o băutură în care se găseşte un goeland.
În Insulele Laos, şerpii se „scaldă“ în whisky-ul local. Băutura tradiţională în Tibet, ceaiul cu unt de iac, are tendinţa să deruteze la prima degustare. Însă, ca să-l apreciaţi, trebuie să vă gândiţi că e ca şi cum aţi servi o supă caldă. Locuitorii tribului Masai din Africa amestecă laptele cu sânge de animale, o băutură surprinzătoare, care constituie hrana lor de bază.
Cele mai scumpe delicatese
O friptură de ren cres­cut cu iarbă bio alături de o porţie de cartofi franţuzeşti „La Bonnotte”, asezonaţi cu şo­fran din belşug. Iată o co­mandă pe care o dă frec­vent Jennifer Lopez. Nota de plată? Friptura costă 200 de dolari, cartofii 700 de dolari, iar cele câteva grame de şo­fran 100 de dolari. De ce ase­menea preţuri? Cartofii la „La Bonnotte” sunt o specie pe cale de dispariţie care creşte doar pe insula Noir­moutier, lân­gă mare, unde solul e fertilizat numai cu alge uscate. 450 de grame de şofran uscat se obţin din 75.000 de flori uscate, care costă 4.000 de dolari.
Nici
Tom Hanks nu se lasă mai prejos, scrie varianta electronică a revistei “Ce se întâmplă doctore”. El se răsfaţă cu caviarul iranian denumit „diamant” care provine de la singura specie de peşte care a supravieţuit erei dinozaurilor. Un kilo­gram din această spe­cialitate se vinde en gros cu 5.000 de dolari, iar în restau­rant o singură tartină costă 100 de dolari.