* Leguma conţine un număr redus de calorii, nu are grăsimi şi colesterol şi este indicată în regimurile alimentare *
În acelaşi timp, este o sursă bogată de vitamina A, vitamina C şi minerale, magneziu şi fier. 100 de grame spanac înseamnă: 3,64 g proteine, 92,73 mg calciu, 3,09 mg fier, 50,9 mg vitamina C, 3,64 g carbohidraţi, 50,9 mg fosfor şi 470,9 mg potasiu.
Spanacul are şi o istorie destul de sofisticată. Persanii îl numeau "aspanakh". Până a ajuns în Europa, scrie culinar.ro, spanacul a călătorit în India şi China. În 1533, când Caterina de Medici a fost numită regina Franţei, a cerut bucătarilor de la curte ca la fiecare masă să aiba şi spanac, pentru că îi plăcea foarte mult. De atunci, mâncărurile pe bază de spanac sunt numite "Florentine", întrucât Caterina venea din Florenţa, Italia.
Cum îl gătim
Cumpăraţi spanac cu frunze ferme, viu colorate. Evitaţi frunzele care au tulpina excesiv de subţire sau foarte groasă, chiar tare. Apoi, se spală din plin cu apă pentru a înlătura nisipul. Se usucă bine, după care se pune la frigider. Se poate păstra maxim trei zile, ambalat în pungi de plastic.
La pregătire, spanacul nu trebuie fiert foarte tare, pentru a nu îşi pierde vitaminele. Se prepară la temperatură moderată. După spălarea frunzelor, se găteşte într-o cratiţă care nu este din aluminiu, fără a se adăuga nimic, în afară de apă. La sfârşit, după ce fierbe, se pun sarea, untul, oţet sau muştar. La gust, spanacul se potriveşte cu unt, smântână, iaurt, ou, brânză, ulei de măsline şi sos de soia. De asemena, merge la mâncăruri sărate, cum ar fi bacon sau peşte afumat. Pentru a-i îmbogăţi aroma, adăugaţi usturoi, piper, suc de lămâie. Frunzele tinere pot fi preparate ca salată, în combinaţie cu ciuperci, bacon prăjit şi sos vinaigrette.
În acelaşi timp, este o sursă bogată de vitamina A, vitamina C şi minerale, magneziu şi fier. 100 de grame spanac înseamnă: 3,64 g proteine, 92,73 mg calciu, 3,09 mg fier, 50,9 mg vitamina C, 3,64 g carbohidraţi, 50,9 mg fosfor şi 470,9 mg potasiu.
Spanacul are şi o istorie destul de sofisticată. Persanii îl numeau "aspanakh". Până a ajuns în Europa, scrie culinar.ro, spanacul a călătorit în India şi China. În 1533, când Caterina de Medici a fost numită regina Franţei, a cerut bucătarilor de la curte ca la fiecare masă să aiba şi spanac, pentru că îi plăcea foarte mult. De atunci, mâncărurile pe bază de spanac sunt numite "Florentine", întrucât Caterina venea din Florenţa, Italia.
Cum îl gătim
Cumpăraţi spanac cu frunze ferme, viu colorate. Evitaţi frunzele care au tulpina excesiv de subţire sau foarte groasă, chiar tare. Apoi, se spală din plin cu apă pentru a înlătura nisipul. Se usucă bine, după care se pune la frigider. Se poate păstra maxim trei zile, ambalat în pungi de plastic.
La pregătire, spanacul nu trebuie fiert foarte tare, pentru a nu îşi pierde vitaminele. Se prepară la temperatură moderată. După spălarea frunzelor, se găteşte într-o cratiţă care nu este din aluminiu, fără a se adăuga nimic, în afară de apă. La sfârşit, după ce fierbe, se pun sarea, untul, oţet sau muştar. La gust, spanacul se potriveşte cu unt, smântână, iaurt, ou, brânză, ulei de măsline şi sos de soia. De asemena, merge la mâncăruri sărate, cum ar fi bacon sau peşte afumat. Pentru a-i îmbogăţi aroma, adăugaţi usturoi, piper, suc de lămâie. Frunzele tinere pot fi preparate ca salată, în combinaţie cu ciuperci, bacon prăjit şi sos vinaigrette.
