* Multe dintre verdeţurile pe care le găsim pe tarabe în pieţe sunt culese din păduri, puţini fiind cei care le cunosc proprietăţile curative *
Leurda este cunoscută şi sub numele de ceapa vrăjitoarelor. Se crede despre ea că ar fi preferată de urşi şi căutată de ei atunci când ies din hibernare. Are însă si multiple virtuţi terapeutice
Consumată crudă, conform revistafelicia.ro, leurda are ca virtute principală tonifierea si detoxifierea organismului şi creşterea rezistenţei acestuia la îmbolnăviri. Are efect depurativ şi de reducere a colesterolului, este foarte utilă în tratarea aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale şi a majorităţii bolilor de piele. Leurda are proprietăţi vermifuge, mai ales împotriva limbricilor. Previne, de asemenea, deranjamentele stomacale şi îmbunătăţeste activitatea intestinală. Este utilă si în cazurile de gripă sau bronşită, ajutând la uşurarea respiraţiei, prin eliminarea secreţiilor, grăbeşte vindecarea şi recuperarea organismului. Curele cu leurdă îmbunătăţesc capacitatea de memorare, ajută în cazuri de insomnie şi depresie, tratează cu succes astenia de primăvară.
Pentru a beneficia de virtuţile acestei plante se recomandă consumul ei mai ales în stare proaspătă. Frunzele au aromă de usturoi şi se pot folosi ca adaos la diferite alimente. Imediat după ce au fost culese, ele se spală şi se taie mărunt. Se pot pune pe pâine cu unt, se folosesc în amestec cu brânză de vaci sau iaurt, se presară în supe şi ciorbe, se adaugă în compoziţia pentru perişoare şi chiftele. În amestec cu uleiul de măsline, leurda se foloseşte la asezonarea salatelor şi se poate utiliza ca şi condiment pentru paste, peşte şi diverse fripturi. Frunzele pot fi preparate şi ca piure, eventual în amestec cu cele de urzici sau spanac. Bulbii de leurdă pot fi folosiţi în alimentaţie la fel ca usturoiul.
Consumată crudă, conform revistafelicia.ro, leurda are ca virtute principală tonifierea si detoxifierea organismului şi creşterea rezistenţei acestuia la îmbolnăviri. Are efect depurativ şi de reducere a colesterolului, este foarte utilă în tratarea aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale şi a majorităţii bolilor de piele. Leurda are proprietăţi vermifuge, mai ales împotriva limbricilor. Previne, de asemenea, deranjamentele stomacale şi îmbunătăţeste activitatea intestinală. Este utilă si în cazurile de gripă sau bronşită, ajutând la uşurarea respiraţiei, prin eliminarea secreţiilor, grăbeşte vindecarea şi recuperarea organismului. Curele cu leurdă îmbunătăţesc capacitatea de memorare, ajută în cazuri de insomnie şi depresie, tratează cu succes astenia de primăvară.
Pentru a beneficia de virtuţile acestei plante se recomandă consumul ei mai ales în stare proaspătă. Frunzele au aromă de usturoi şi se pot folosi ca adaos la diferite alimente. Imediat după ce au fost culese, ele se spală şi se taie mărunt. Se pot pune pe pâine cu unt, se folosesc în amestec cu brânză de vaci sau iaurt, se presară în supe şi ciorbe, se adaugă în compoziţia pentru perişoare şi chiftele. În amestec cu uleiul de măsline, leurda se foloseşte la asezonarea salatelor şi se poate utiliza ca şi condiment pentru paste, peşte şi diverse fripturi. Frunzele pot fi preparate şi ca piure, eventual în amestec cu cele de urzici sau spanac. Bulbii de leurdă pot fi folosiţi în alimentaţie la fel ca usturoiul.
Virtuţi terapeutice
* Tinctura de leurdă se prepară din frunzele proaspăt culese şi tăiate mărunt. Acestea se introduc într-un recipient de sticlă şi se toarnă peste ele alcool rafinat de 38-40 de grade, până ce le acoperă în întregime. Se pune vasul la căldură, timp de două săptămâni. Apoi se strecoară şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Se administrează zilnic, câte 15 picături în apă sau în ceai de plante. Extern, tinctura este folosită în tratarea bolilor de piele;
* Vinul de leurdă se prepară din doi pumni de frunze tăiate mărunt, puse la fiert într-un litru de vin alb. După ce a dat în clocot se îndulceşte după gust, cu miere. Se bea câte un păhărel înainte de masă. Este recomandat în cazul bolilor de inimă, în tuberculoză şi reumatism;
* Tinctura de leurdă se prepară din frunzele proaspăt culese şi tăiate mărunt. Acestea se introduc într-un recipient de sticlă şi se toarnă peste ele alcool rafinat de 38-40 de grade, până ce le acoperă în întregime. Se pune vasul la căldură, timp de două săptămâni. Apoi se strecoară şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Se administrează zilnic, câte 15 picături în apă sau în ceai de plante. Extern, tinctura este folosită în tratarea bolilor de piele;
* Vinul de leurdă se prepară din doi pumni de frunze tăiate mărunt, puse la fiert într-un litru de vin alb. După ce a dat în clocot se îndulceşte după gust, cu miere. Se bea câte un păhărel înainte de masă. Este recomandat în cazul bolilor de inimă, în tuberculoză şi reumatism;
* Sucul de leurdă se prepară din frunzele plantei bine mărunţite, eventual cu ajutorul robotului de bucătărie, şi apoi amestecate cu iaurt sau lapte bătut.
