sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Nuca, ingredient de succes în multe reţete

Miezul de nucă este un ingredient care, deşi ocolit în bucătăriile multor gospodine, din cauza aportului caloric ridicat, este extrem de benefic sănătăţii.
Nuca este un ingredient excelent atât pentru prăjituri, cozonaci, pâine, biscuiţi, ciocolată sau îngheţată, dar şi pentru mâncăruri rafinate. Fie că folosiţi miez de nucă întreg, zdrobit sau măcinat, proaspăt sau prăjit, acesta conferă o aromă specială preparatelor culinare.
În plus, nucile sunt foarte bogate în acizi graşi omega-3 şi contribuie la scăderea colesterolului. De asemenea, un consum moderat de miez de nucă reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare.Site-ul whfoods.com vorbeşte pe larg despre efectele pozitive pe care o dietă în care nucile sunt prezente le poate avea asupra organismului nostru: nucile contribuie la îmbunătăţirea memoriei şi a capacităţii de concentrare, dar şi la întărirea sistemului imunitar.Consumul de nuci este recomandat persoanelor care suferă de astm (datorită proprietăţilor lor anti-inflamatorii), reumatism, dar şi de anumite afecţiuni ale pielii, cum ar fi eczemele şi psoriazisul.
Mai mult decât atât, nuca este o sursă importantă de fibre, proteine, grăsimi, antioxidanţi, minerale şi vitamine, constituind o gustare excelentă. Având în vedere faptul că sunt foarte calorice, nu se recomandă ca nucile să fie consumate în cantităţi mari şi nici ca supliment la regimul alimentar zilnic. În schimb, pot înlocui cu succes alimente bogate în grăsimi saturate, cum ar fi carnea şi brânza.
Dacă toate cele menţionate nu v-au convins să introduceţi nucile în alimentaţia zilnică, vă oferim câteva reţete delicioase, sănătoase şi uşor de preparat, în care “ingredientul – vedetă” este miezul de nucă. Poftă bună!

Trucuri pentru clătite perfecte

* Cui nu-i plac clătitele? Pufoase, delicioase. Însă nu oricine ştie că prepararea unor clătite perfecte cere la rândul ei perfecţiune *
Ghidul unei clătite "ca la carte" presupune, obligatoriu:
1. Alegerea celor mai bune ingrediente
- Dacă puteţi, alegeţi întotdeauna ouă de casă. Colorează mai frumos, sunt mai hrănitoare iar clătitele ies mai pufoase, datorită albuşului mai consistent;
- Dacă vreţi clătite ceva mai slabe caloric, puteţi folosi lapte semi-degresat, însă în niciun caz complet degresat, căci veţi pierde tocmai consistenţa pufoasă a clătitelor;
- Spuneţi nu uleiului de măsline şi folosiţi, în schimb, uleiul vegetal. Uleiul de măsline împrumută clătitelor din gust, la temperaturi ridicate. Iar dacă vreţi umplutură dulce pentru ele, veţi strica tot;
- Folosiţi ce este mai simplu, adică făină albă, fără agenţi de îngroşare încorporaţi. Clătitele clasice nu trebuie să crească. Se schimbă situaţia dacă vreţi clătite americane;
2. Amestecul este o artă
- Nu faceţi greşeala să puneţi întâi ouălele şi laptele şi peste ele să presăraţi făina în ploaie. Puneţi întâi făina, faceţi în mijloc o adâncitură şi acolo turnaţi ouălele, făina şi uleiul. Amestecaţi-le dinspre centru înspre mijlocul castronului, încet, până se omogenizează;
3. Lăsaţi-le timp de odihnă
- Nu vă repeziţi să faceţi clatitele la un minut după ce aţi terminat să amestecaţi ingredientele. Oferiţi 30 de minute amidonului din făină, să se umfle;
4. Nu irosiţi uleiul la prăjit
- O tigaie bună nu are nevoie de ulei să băltească pentru nişte clătite reuşite. Încingeţi bine tigaia şi apoi, cu ajutorul unui prosop de hârtie îmbibat în ulei, ungeţi uşor tigaia. Atât;
- Nu puneţi aluatul cât tigaia este deasupra focului, findcă se va coagula imediat şi nu veţi putea întinde uniform amestecul pentru clătită. Abia după ce aţi aranjat amestecul, puneţi din nou tigaia pe foc;
5. Nu le stricaţi consistenţa prin umplere
- Aţi luat clătita de pe foc şi aţi pus-o pe un platou. Nu vă repeziţi să o umpleţi. Este crocantă şi se rupe imediat, lăsând la o parte faptul că vă va frige degetele. Faceţi mai bine o serie de 10 clătite, ţineţi-le acoperite cu un capac şi apoi apucaţi-vă să le umpleţi;
6. Renunţaţi la umpluturile clasice
- V-aţi obişnuit doar cu clasicele clătite cu dulceaţă sau cu brânză? Rupeţi monotonia. Ele se mai pot umple şi cu:
-ceapă, brânză şi bacon - se prăjesc toate acestea până devin aurii, se pune amestecul pe clătită şi se completează cu brânză cheddar rasă;
-fructe tropicale şi ghimbir - fructe tropicale proaspete, tocate mărunt, amestecate cu sirop de ghimbir şi iaurt grecesc;
-banane, caramel şi îngheţată de vanilie - amestecaţi un shake de banană, lapte condensat şi frişcă cu caramel şi îngheţată şi apoi umpleţi clătitele.

Şapte motive să consumaţi varză murată

* La mijloc de iarnă, majoritatea avem acasă un butoiaş cu varză murată, pe care o consumăm alături de fripturi sau legume *
Cei mai mulţi o facem doar în virtutea obişnuinţei, fără să ştim care sunt beneficiile acestei legume murate. Deşi noi poate o consumăm doar la sarmale şi fripturi, bunicii noştri cunoşteau beneficiile nutriţionale şi medicale ale acesteia şi o mâncau cu poftă în orice ocazie. Câteva dintre calităţile verzei murate vă sunt enumerate în rândurile următoare:
- Este delicioasă! Dacă este pusă după o reţetă bună, varza murată are un gust perfect şi poate fi mâncată alături de preparate din carne, de cartofi la cuptor sau orice alte bunătăţi;
- Combate anemia! Varza murată conţine: vitamine din complexul B, magneziu, acid folic, potasiu, fier şi iod;
- Slăbeşte! Este unul dintre puţinele alimente ce are calorii "negative": cu cât mănânci mai multă varză, cu atât slăbiţi mai mult. În plus, reglează digestia şi ajută la detoxifierea organismului;
- Are efect pozitiv asupra tensiunii arteriale. Consumul constant de varză murată stabilizează şi tratează oscilaţiile de tensiune arterială;
- Vă menţine tineri! Varza murată este singurul aliment care conţine vitamina B12 în stare pură, care protejează sistemul nervos şi vă menţine tineri şi în formă;
- Întăreşte sistemul imunitar! Varza murată este mai bogată în vitamina C decât varza în stare proaspată, oferă protecţie antioxidantă şi ajută la întărirea sistemului imunitar. Acum, în perioada gripei, este cu atât mai recomandat consumul de varză murată!;
- Creşte apetitul sexual! Varza murată este un aliment afrodiziac pentru bărbaţi, iar consumul de 5 ori pe săptămână a acesteia creşte apetitul şi prelungeşte erecţia.

Carnea de pui, ideală pentru un gătit rapid, gustos si cu minim de calorii

* Se poate găti în sute de variante şi întotdeauna iese gustoasă, datorită faptului că este o carne dulce şi uşoară pentru stomac *
La o analiză mai amănunţită, observăm următoarele:
- Carnea de pui, crudă, fără piele, are aproximativ 120 calorii/100 grame;
-  Pielea este cea mai calorică parte din carnea de pui, însă şi cea mai gustoasă, după părerea multora;
- Varianta cea mai sănătoasă şi mai puţin calorică o reprezintă pieptul de pui la grătar, fără nici un pic de grăsime;
- Puiul afumat este destul de caloric, din cauză că înainte de a se lăsa la fum, carnea de pui se unge cu grăsime.
Atenţie la calitate
O problemă rămâne în continuare: calitatea cărnii de pui. Ce era înainte, acum 15 ani, şi ce este acum. Cercetătorii nutriţionişti au ajuns la concluzia că puiul de azi este mult mai gras decât puiul crescut la ţară, în curţile bunicilor, de acum 15 ani. Puiul de acum conţine o cantitate cel puţin dublă de lipide faţă de cea de proteine, iar grăsimea bună, Omega 3, a scăzut îngrijorător. Totul din cauza condiţiilor în care puii "de cumpărat" cresc. Cât priveşte „partea plină a paharului”, nu trebuie ignorat faptul că e vorba de un gen de carne care ameliorează vizibil edemele, stopează urinarea frecventă şi este cunoscută ca remediu împotriva anorexiei.
Modalităţi de preparare
Cum gătim carnea de pui? Fiartă, prăjită, înnăbuşită?
-Pieptul de pui este cea mai "seacă" parte a puiului. Merge foarte bine pe grătar, alături de o salată suculentă de legume, sau alături de un sos;
-Pulpele de pui sunt destul de calorice, faţă de piept, aşa că este de preferat îndepărtarea pielii şi gătirea lor prin înnăbuşire, în loc de prăjire. Dacă se vrea totuşi pieliţa, se recomandă ca după prăjire să se lase 10 minute pe un şervet absorbant, pentru îndepărtarea surplusului de ulei; 
-Aripioarele de pui nu conţin foarte multă carne, în schimb sunt "pline" de piele, aşa că din start reprezintă una din cele mai calorice zone ale puiului. Preferatele tuturor sunt aripioarele gătite pane, de regulă picante, simple sau cu sos.

Mici secrete pentru reuşite culinare

* Chiar dacă aveţi ceva experienţă în bucătărie sau sunteţi la începuturi, din grabă ori din prea multă iniţiativă şi fantezie culinară, se poate întâmpla să daţi rateuri *
Dacă v-aţi găsit vreodată în una din ipostazele: maioneză tăiată, friptură arsă, cremă de tort prea moale, aluat necrescut, sosuri cu arome nedorite, prea multă sare, pete pe vasele cu care gătiţi, mâncare prea grasă, ciorbă fără gust, gelatină care nu se încheagă, atunci veţi fi interesată de sfaturile de mai jos, evidenţiate de ele.ro:
- Dacă o supă sau o friptură este prea sărată, se adaugă cartofi cruzi tăiaţi. Se scot după ce se fierb pentru că aceştia au absorbit deja sarea;
- Dacă o supă sau o friptură este prea dulce, se adaugă sare. Dacă un fel principal este prea dulce, se adaugă o linguriţă de oţet din vin;
- Un ou proaspăt se va cufunda în apă, unul vechi va pluti;
- Un albuş de ou este mai uşor de bătut la temperatura camerei. De aceea oul se scoate din frigider cu aproximativ 1/2 de oră înainte de folosire;
- Pentru o omletă uşoară, pufoasă, se adaugă puţină apă în timp ce se bat ouăle;
- Adăugaţi oţet sau sare în apă când fierbeţi ouăle. Oţetul şi sarea ajută ca ouăle să rămână întregi;
- Pentru a evita "plânsul cepei", curăţaţi-o sub apă rece sau îngheţaţi-o înainte de tăiere;
- Când gătiţi morcovi, mazăre, sfeclă sau porumb, adăugaţi puţin zahăr în apă pentru a menţine aromele;
- Soarele nu coace roşiile, căldura da. Depozitaţi roşiile cu codiţa în jos şi vor rămâne proaspete mai mult timp;
- Feliile de carne nu se prind dacă puneţi o feliuţă de slănină pe fundul tigăii;
- Pentru a înmuia zahărul întărit în bucăţi, pur şi simplu se adaugă o felie de pâine în pachet şi se închide punga cât mai bine. În câteva ore zahărul va fi din nou moale;
- Grăsimile din supe şi fripturi se înlătură lăsând cuburi de gheaţă în oală. Grăsimea se va lipi de cuburi pe măsură ce se amestecă. Cuburile se vor scoate înainte de a se topi;
- Pentru un orez pufos, alb, se adaugă o linguriţă de suc de lămâie la un litru de apă. Pentru a-i adăuga aromă în plus şi valoare nutritivă mai mare, orezul se fierbe în lichidul păstrat de la fierberea vegetalelor;
- Gelatinele nu se usucă dacă sunt îngheţate;
- Dacă friptura este uşor arsă, laptele îi va lua gustul de ars imediat;
- Peştele se dezgheaţă cel mai bine în lapte. Laptele preia gustul de la congelare şi-i dă peştelui o aromă proaspătă;
- Pentru a absorbi grăsimea în exces din supă, puneţi în timp ce fierbe supa deasupra o foaie de salată verde şi scoateţi-o după ce s-a înmuiat. Dacă nu a absorbit suficientă grăsime, repetaţi procedura;
- Puneţi puţină sare în tigaie înainte de a pune la fript carnea şi grăsimea rămâne acolo, nu va mai sări pe pereţi sau pe mâini;
- Când fierbeţi paste sau orez, ungeţi marginea vasului pe interior cu unt, ca să nu dea lichidul pe afară la fierbere;
- Dacă aţi afumat mâncarea, se goleşte repede conţinutul într-un vas curat, fără să folosiţi ustensile. Pur şi simplu se răstoarnă vasul afumat peste cel curat, iar mâncarea deja prinsă sau cu miros de fum va rămâne în vechiul vas;
- Mirosul de varză sau conopidă nu se va mai răspândi în întreaga casă dacă în vasul în care fierbe puneţi o bucată de pâine, într-un săculeţ de tifon;
- Peştele prăjit va fi foarte gustos dacă înainte de a-l da prin făină şi a-l prăji îl ţinem 5-10 minute în lapte;
- Carnea de friptură, unsă cu un strat subţire de muştar, are gust mai bun, condimentele păstrându-şi aroma intactă;
- Când pregătiţi carne nu puneţi niciodată sare la început, pentru că se întăreşte carnea;
- La fripturi se foloseşte vin alb demisec la carnea albă şi vin roşu sec la carnea roşie; le va da un plus de gust;
- În oala de fiert sub presiune evitaţi să pregătiţi compoturi de fructe, de mere în special, pentru că spuma care se formează poate bloca spaţiul de comunicare al vasului cu exteriorul şi valva de siguranţă se poate bloca. Din acelaşi motiv, când fierbeţi orez sau legume uscate, lăsaţi focul foarte mic;
- Maioneza devine mai spumoasă dacă atunci când este gata se pune o lingură de apă rece;
- Când orezul fiert pentru rizotto este aproape gata, se adaugă un pahar cu lapte. Preparatul îşi va îmbogăţi conţinutul şi va fi mai uşor de digerat;
- În salata de morcovi cruzi se pune o lingură de ulei de măsline sau de floarea-soarelui. În acest fel, vitamina A din morcovi va fi mai uşor de asimilat. Evitaţi să puneţi zeamă de lămâie, deoarece aceasta distruge vitamina A, atât de valoroasă;
- Cartofii fierţi în coajă, în special cei copţi la cuptor, pot deveni deosebit de gustoşi dacă se taie în jumătăţi pe lung cât sunt încă fierbinţi şi pe fiecare bucată se pune câte-o jumătate linguriţă de unt şi jumătate linguriţă pastă de roşii;
- Înainte de a da la cuptor o prăjitură în care aţi folosit mere rase, ungeţi-o cu un amestec făcut din puţin unt, scorţişoară şi zahăr. Gustul deosebit de bun va fi evident.

Timpi de fierbere riguroşi, pentru legume delicioase

* Fierberea este cea mai obişnuită metodă prin care sunt pregătite legumele verzi *
Numai că trebuie făcută cu atenţie, iar timpul măsurat foarte exact.
1. Cum se fierbe broccoli
Pentru un kilogram de broccoli se pun la fiert 2 litri de apă, într-o oală mare. Adăugaţi sare şi broccoli tăiat în buchete aproximativ egale, în apa care fierbe. Mai puteţi adăuga 2 căţei de usturoi, curăţaţi şi zdrobiţi. Broccoli va fi gata în 25-30 de minute; bucăţile trebuie să fie moi, dar întregi. Scurgeţi apa cu grijă, pentru a nu zdrobi buchetele de broccoli, care-s fragile;
2. Cum se fierbe fasolea verde
Mai întâi, fasolea se scufundă câteva minute în apa rece, apoi se scoate şi apa se pune la fiert. Cantitatea de apă trebuie să fie de cel puţin cinci ori mai multă decât legumele. Adăugaţi o linguriţă de sare la fiecare litru de apă. Fasolea verde se pune din nou în apă când aceasta fierbe în clocot şi se ţine între trei şi minute, după gust.
Dacă fasolea se doreşte a fi consumată caldă, se scurge de apă, se pune într-un platou şi i se adaugă puţin unt. Dacă se foloseşte la salată, după scurgere se pune în apă rece;
3. Fierberea spanacului
Se pune la fiert multă apă, circa cinci litri la 1 kg de spanac, adăugând o linguriţă de sare la fiecare litru de apă. Când apa fierbe în clocot, atunci se pune spanacul (curăţat şi spălat în prealabil). Lăsaţi să fiarbă fără a acoperi cratiţa;
4. Fierberea sparanghelului
Se pune multă apă într-o oală mai mare, la fiecare litru de apă adăugând o linguriţă de sare. Sparanghelul se pune în oală având grijă ca bucăţile să nu se atingă una de alta, iar deasupra lor se pune o bucată de pânză albă. Focul se menţine moderat şi constant. Se fierbe 15-25 de minute, în funcţie de grosimea sparanghelului. Dacă-l serviţi ca atare, se scurge de apă şi se pune pe platou. Dacă se amestecă împreună cu alte legume, trebuie răcit rapid în apă cu gheaţă. Apoi se serveşte cu sos.
5. Fierberea mazării
Metoda de fierbere a mazării se mai numeşte şi metoda englezească şi constă în fierberea mazării într-o cantitate mare de apă sărată. Mazărea se va fierbe 20 de minute, iar pentru aromă se poate pune în apă şi o crenguţă de fenicul proaspăt.
Timpi de fierbere a altor legume (aceeaşi regulă: 1 linguriţă de sare la 1 litru de apă pusă la fiert)
Legume
Întregi
Bucăţi
cartof
55 min
30 min
morcov
45 min
20 min
Ţelină
55 min
40 min
păstârnac
40 min
25 min

Tipsuri pentru vase de bucătărie şi veselă, strălucitor de curate

* Chiar dacă în ziua de azi femeile nu mai gătesc ca înainte, curăţarea vaselor şi a farfuriilor rămâne o problemă *
Oricui i se întâmplă să se confrunte cu micile probleme de curăţare a vaselor. Facem ceai într-un ibric şi îl uitam mai mult pe foc - ibricul se înnegreşte şi atunci simplul detergent de vase nu va mai fi suficient.
Tehnică simplă, pentru curăţarea teflonului
Ştiţi desigur că este foarte greu să ai grijă de un teflon şi că teflonul este una dintre cele mai costisitoare investiţii din bucătărie. Praful de curăţat sau alţi detergenţi sunt prea agresivi pentru stratul de teflon din tigăile pe care le folosim. Putem apela la o variantă ieftină şi simplă, destul de uşor de preparat:
- Se toarnă apă cam 200 ml în tigaia de teflon şi se adaugă 3 linguri de praf de copt. Se pune apoi tigaia la foc mic şi se ţine pe foc până când amestecul pus în tigaie dă în clocot. Se ia atunci de pe foc tigaia, se pune în chiuvetă şi se clăteşte cu apă, potrivit de caldă. Se şterge apoi bine tigaia, cu un burete fin.
Săpun special pentru tacâmuri
Toţi ştim cât de uşor este să întreţii şi să cureţi obiectele din inox. Din păcate, puţini ştim şi că tacâmurile şi celelalte obiecte din inox au tendinţa de a căpăta în timp pete sau zgârieturi. Aceste pete şi zgârieturi par de necurăţat cu praf de curăţat şi cu detergenţi de bucătărie. O soluţie, scrie www.ele.ro, ar fi prepararea unui săpun special pe bază de potasiu şi cretă:
- Se folosesc pentru acest săpun o lingură de cretă şi o lingură de săpun de potasiu. Ambele se găsesc de cumpărat în comerţ. Se amestecă cele două ingrediente într-un vas până când se omogenizează şi devin o pastă omogenă. Pasta poate fi folosită punând-o pe o cârpă şi frecând tacâmurile umede. După clătire, se lustruiesc tacâmurile, până când suprafaţa lor devine lucioasă.
Curăţarea oalelor şi ibricelor din aluminiu
Mulţi fierbem lapte în oale de aluminiu sau folosim ibrice de aluminiu pentru cafea şi ceai. Ce ne facem atunci când acestea sunt uitate pe foc şi arse?
- Se umple oala respectivă cu apă şi se lasă timp de o oră pentru a se umezi. Se taie apoi o ceapă în 8 felii şi se pune în apă împreună cu 2 linguri de sare. Se pune apoi oala sau ibricul respectiv pe foc. Se lasă să fiarbă la foc potrivit de mic, până când dă apa în clocot. Se ia atunci vasul respectiv de pe foc şi se pune în chiuvetă pentru a se clăti cu apă potrivit de caldă. Acum, partea arsă se va desprinde şi se poate îndepărta cu un burete fin, lăsând vasul curat.
Soluţie pentru veselă, preparată în bucătărie
Tehnica utilizată de maşina de spălat vase nu este suficient de eficientă în cazul vaselor prea mari sau prea sensibile, aşa cum nu este eficientă nici în cazul petelor persistente. De asemenea, mirosul neplăcut al vaselor în care am consumat peşte sau ceapă nu iese dacă vom spăla la maşina automată.
Alternativa poate fi o soluţie de spălat vasele pe care o puteţi prepara singuri în bucătărie. În plus, acestei soluţii îi puteţi adăuga rozmarin sau lămâie pentru îndepărtarea mirosurilor neplăcute. Aveţi nevoie de:
- 90 g săpun de potasiu, 90 ml apă distilată, 40 ml Tween 80 şi 1/2 lămâie sau 20 ml ulei de rozmarin. Odată cumpărate toate, urmaţi o serie de paşi:
- Amestecaţi apa cu săpunul de potasiu într-un vas;
- Adăugaţi Tween şi amestecaţi până când se obţine o cremă omogenă;
- Adăugaţi zeama de la 1/2 lămâie sau uleiul de rozmarin;
- Pentru a spăla un vas se poate adăuga soluţia de curăţat în apa în care se spală vasul - este nevoie de circa o linguriţă de soluţie pentru un vas mediu.

Arta combinării condimentelor

* Secretul succesului unei reţete nu stă doar în urmarea pas cu pas a instrucţiunilor, ci şi în creativitatea de care dăm dovadă *
Cel mai uşor mod de a experimenta gătitul în fiecare zi este de a combina cât mai bine condimentele pe care le adăugaţi în mâncare.
Sfaturi pentru folosirea condimentelor
- Dacă adăugaţi condimentele în mâncare prea devreme, e posibil să lase o aromă prea puternică;
- Pentru mâncăruri care necesită mai mult timp de preparare, precum supele sau tocanele, încercaţi să adăugaţi condimentele cu o oră sau chiar mai puţin înainte să serviţi felul de mâncare. Pentru rezultate şi mai bune, încercaţi să sfărâmaţi condimentele în mână înainte să le adăugaţi în mâncare;
- Pătrunjelul sau verdeaţa ornamentală la o supă sau ciorbă trebuie puse după ce aţi oprit focul sau înainte de servire;
- Pentru felurile de mâncare care se gătesc repede, încercaţi să adăugaţi condimentele uscate mai devreme, în vreme ce condimentele proaspete trebuie adăugate atunci când mâncarea e aproape gata;
- Nu folosiţi mai mult de trei tipuri de condimente într-o reţetă, decât dacă acest lucru e specificat clar în indicaţii. Spre exemplu, anumite mâncăruri indiene fac excepţie de la această regulă, având în vedere că unele reţete conţin până la 10 tipuri de condimente diferite;
- Experimentaţi şi încercaţi să înlocuiţi condimentele specificate în reţetă cu altele: spre exemplu, puneţi măghiran în loc de oregano, coriandru în loc de pătrunjel, seminţe de anason în loc de fenicul.
Combinaţii ideale
Pentru cei ce nu stăpânesc încă arta condimentelor, www.gustos.ro redă, în continuare, o listă a celor mai potrivite condimente pentru fiecare tip de mâncare:
- Pentru carnea de vită sunt indicate: busuioc, dafin, coriandru, chimen, mărar, gălbenele, măghiran, mentă, salvie, tarhon, cimbru (fără rozmarin);
- Pentru carnea de porc ideale sunt: anasonul, busuiocul, hasmaţuchi, coriandru, chimen, mărar, fenicul, lemongras, mentă, măghiran, rozmarin, salvie, tarhon şi cimbru;
- Carnea de miel trebuie asezonată cu mentă, busuioc, dafin, coriandru, chimen, mărar, lemongras, măghiran, rozmarin, salvie sau cimbru;
- Pentru pui: busuioc sau dafin, coriandru, chimen, mărar, lemongras, gălbenele, măghiran, mentă, rozmarin, tarhon, salvie;
- La curcan puteţi adăuga şi cimbru, la gâscă - salvie, iar la raţă - mărar, mentă, rozmarin, salvie, tarhon;
- Peştele şi fructele de mare merg asezonate cu anason, busuioc, coriandru, mărar, fenicul, lemongras, gălbenele, măghiran, mentă, pătrunjel, rozmarin, salvie, tarhon, cimbru;
- Pentru pâine şi prăjituri puteţi folosi coriandru, chimen, mărar, gălbenele, măghiran, anason, fenicul, leuştean, rozmarin;
- Ouălelor le puteţi adăuga mărar, anason, busuioc, hasmaţuchi, coriandru, chimen, lemongras, leustean, maghiran, menta, patrunjel, rozmarin, salvie, tarhon sau cimbru;
- Pentru ficat e indicat să adăugaţi coriandru, salvie sau tarhon;
- Salatelor le pot fi adăugate următoarele: anason, busuioc, iarba-mâţei, hasmaţuchi, tătăneasă, coriandru, chimen, păpădie, mărar, soc,  lemongras, gălbenele, mentă, pătrunjel, tarhon şi cimbru;
- Pentru supe, puteţi folosi anason, chimen, mărar, fenicul, lemongras, leuştean, gălbenele, măghiran, mentă, urzici, tarhon, cimbru.
Urmând aceste sfaturi, veţi putea crea reţete unice, care vor fi apreciate de toată lumea.

Bunele maniere la cocktailuri

* Indiferent dacă petrecerea are loc acasă la cineva, într-o galerie de artă, sau la sediul unei firme, bunul-simţ e cel ce trebuie să vă ghideze, în primul rând *
Nu trebuie să uitaţi că peste tot sunt ochi şi urechi, aşa că ar fi indicat să evitaţi să bârfiţi prea tare ori să râdeţi de tablouri, fiindcă nu ştiţi niciodată cine stă în spate.
Cât priveşte integrarea în atmosfera, simţiţi-vă liber să flirtaţi şi să pălăvrăgiţi cu oricine aţi vrea să faceţi cunoştinţă, dar nu uitaţi abordarea subtilă. Cel mai stângaci lucru pe care îl puteţi face este să întrerupeţi o conversaţie. Ideal, scrie ele.ro, este să aşteptaţi un moment de pauză şi să aveţi o replică gata pregătită atunci când apare momentul să vă faceţi intrarea. De obicei, o întrebare sau un compliment pot fi un prim pas spre reuşită.
Într-un mediu de afaceri, e foarte potrivit ca la sfârşitul serii să faceţi schimb de cărţi de vizită, dacă discuţiile purtate justifică acest lucru. De multe ori, în astfel de ocazii se leagă noi cunoştinţe utile şi se obţin informaţii cu caracter profesional; cu toate că nu puteţi ascunde pe deplin faptul că aveţi un scop în minte, rareori este o idee bună să avansaţi solicitări sau să cereţi favoruri într-un context monden. Pentru asta sunt făcute cărţile de vizită. Ele spun: "Aş vrea să discutăm afaceri cândva în viitor." Când sunteţi în public, „precauţie” este întotdeauna cuvântul-cheie.
Alte câteva lucruri pe care să le aveţi în vedere la un cocktail sunt următoarele:
- Dacă se servesc minuturi, luaţi-vă un şervet şi ţineţi-l la dumneavoastră. Faceţi acelaşi lucru cu cocktailurile;
- Încercaţi să nu răspundeţi la întrebări prin da sau nu. Ideea e să întreţineţi conversaţia;
- Fiţi deschis, vesel şi prietenos, dar încercaţi să nu vă ambalaţi din cale-afară sau să dominaţi conversaţia;
- Când flirtaţi, purtaţi-vă întotdeauna subtil şi discret. Astfel, vă veţi păstra demnitatea, dacă interesul nu e reciproc;
- Încercaţi să evitaţi discuţiile profunde despre politică, religie şi bani. Dacă, totuşi, se ating aceste subiecte, păstraţi nota superficială şi abţineţi-vă de la dezbateri serioase;
- Nu dezvaluiţi prea multe despre propria persoană. Nimeni nu vrea să afle cum e cu tragica despărţire de dată recentă, cu bolile stânjenitoare sau cu familia de care nu sunteţi încântat deloc;
- Dacă sunteţi prins într-o conversaţie nedorită, scuzaţi-vă sub pretextul că mergeţi la baie sau să salutaţi un alt invitat;
- Nu vă faceţi de râs pentru simplul motiv că băutura este gratis. Fiţi cumpătat şi aveţi grijă la ventilatoarele din tavan şi la alte obiecte suspendate;
- Nu dansaţi dacă nu vă pricepeţi.

Savoarea bucatelor imperiale vieneze

* Austria se laudă cu una dintre cele mai vechi tradiţii culinare, care, de-a lungul timpului, a înglobat influente gastronomice de la popoarele ceh, slovac, turc, maghiar ş.a. *
Deseori în mod incorect asimilată bucătăriei vieneze, bucătăria austriacă îşi datorează renumele bucătarilor care i-au delectat cu cele mai gustoase preparate pe conducătorii Imperiului Austro-Ungar.
Wiener Schnitzel
Unul dintre cele mai faimoase preparate vieneze, “adoptat” cu mare entuziasm în multe ţări ale lumii, este şniţelul vienez, cu o crustă delicioasă din fulgi de porumb, servit adesea în porţii gigantice. Cel tradiţional, scrie www.consiliervacante.ro, este preparat dintr-o felie subţire de carne de viţel, prăjită în untură, însă în ultima vreme au apărut şi cele din carne de porc (“vom Schwein”), pui (“Backhendl”), sau varianta dietetică din carne de curcă (“vom Pute").  Unele sunt prăjite în unt sau ulei vegetal. Garnitura tradiţională este sote-ul de cartofi şi o felie de lămâie. Varianta însoţită de cartofi prăjiţi, orez sau sos de merişoare este exclusiv pentru turişti, bucătarii vienezi considerând combinaţia aproape o ofensă.
La origine, în secolele XVII-XVIII, şniţelul vienez era un preparat festiv, însă ulterior a devenit prima opţiune culinară a austriecilor şi nu numai.
Tafelspitz
Considerat, de asemenea, una din piesele de rezistenţă ale bucătăriei  austriece, Tafelspitz era, se pare, mâncarea preferată a împăratului Franz Josef. Este preparat din carne de vită de cea mai bună calitate, fiartă cu legume şi mirodenii şi servită, în mod tradiţional, cu garnitură de hrean, sos de hrean cu mere sau sos de smântână şi arpagic.
Kaiserschmarrn
Legenda spune că acest desert săţios din aluat de clătite garnisit cu fructe a fost inventat chiar de către împăratul Franz Josef pentru soţia sa, Elisabeta de Bavaria, iar denumirea, în traducere, înseamnă “Amestecul împăratului”. Deliciosul desert, popular şi în Bavaria şi Ungaria (sub denumirea de smarni”), este preparat dintr-un aluat de clătite cu multe oua, cu zahăr caramelizat, stafide, migdale şi bucăţele de fructe, prăjit în unt. După ce se prăjeşte, clătita este feliată, pudrată cu zahăr şi servită cu un sos de mere sau de prune. Apfelstrudel
Cea mai veche reţetă de ştrudel cu mere datează din 1696 şi se găseşte în biblioteca de stat vieneză. Preparatul s-a impus în secolul XVIII în Imperiul  Habsburgic şi se pare că reţeta aluatului derivă din baclavaua turcească sau din phyllo-ul grecesc. Deşi aluatul de ştrudel poate fi cumpărat gata preparat, cel preparat în casă după metoda tradiţională are o savoare cu totul aparte, însă secretele preparării lui sunt bine păzite. Se pare că nici merele folosite la umplutură nu sunt unele obişnuite, ci unele dintr-un soi special, foarte aromate, la care se adaugă mirodenii: scorţişoară, vanilie, dar şi stafide şi fulgi de porumb. Acesta umplutură este “îmbrăcată” într-un aluat de plăcintă foarte subţire şi elastic. Prepararea lui este extrem de laborioasă şi necesită lungi pauze pentru dospirea aluatului. O foaie de ştrudel poate depăşi, adesea, ca dimensiuni, un cearşaf de pat! Austriecii spun ca aluatul trebuie să fie atât de subţire, încât să poţi citi ziarul prin el! Ştrudelul se serveşte cel mai adesea cald, pudrat cu zahăr, lângă ceai, cafea sau chiar şampanie.
Sachertorte
Reţeta originală de tort de ciocolată a fost inventată de Franz Sacher în 1832, pentru Klemens Wenzel von Metternich, şi, de peste 175 de ani, este un simbol al bucătăriei vieneze. Tortul are 2 straturi de aluat pufos lipit cu gem de caise, învelite într-un strat generos de ciocolata şi, ca semn distinctiv, un bănuţ de ciocolată inscripţionat şi un moţ de frişcă. Se serveşte de obicei acompaniind cafeaua vieneză cu lapte.
Pentru faimoasa reţetă a prăjiturii, moştenitorii lui Franz Sacher au intentat proces firmei Demel (cunoscutul lanţ de cofetării şi patiserii) şi, după un lung proces pentru drepturile de autor, ce a durat până în 1965, familia Sacher a reuşit să înregistreze marca. Deşi reţeta este unul dintre cele mai bine păstrate secrete, diferite variante sunt disponibile în majoritatea cafenelelor şi restaurantelor vieneze.
Tortul original se comercializează la recepţia Hotelului Sacher, în aeroportul din Viena, în cofetăriile Sacher din Viena şi Salzburg şi în cafenelele cu acelaşi nume din Graz şi Innsbruck. Totodată, el poate fi comandat şi pe Internet şi este expediat prin curier, în câteva zile, în toate colţurile lumii. Este unul dintre cele mai uzuale cadouri de afaceri, mai ales că este expediat într-un ambalaj elegant şi exclusivist, într-o cutie de lemn personalizată. În 1998, Hotel Sacher a făcut un tort de ciocolată cun un diametru de 2,5 metri, care a intrat în Cartea Recordurilor.